Astăzi este despre radio, pentru că e ziua lui ... chiar internațională. Nu a aparatului de radio (deși face parte și el din poveste), ci a acestui fenomen care împărtășește, prin intermediul undelor, emoție, bucurie, prietenie ... .
Am ales să scriu despre radio, pentru că „el” a fost prima mea „dragoste”, cu vreo 14 ani înainte de fotografie.
Totul începea prin '93-'94 când, împreună cu un vecin, am hotărât să ne facem un radio de bloc, care ulterior a devenit de cartier. Am ales varianta cea mai simplă - am tras fire de la fiecare dintre noi către vecinii dornici să ne asculte nebunia și puneam muzică și informații sau dedicații inregistrate pe casetă. A fost o treabă frumoasă, care din păcate nu a ținut prea mult pentru că, pentru mine, urma clasa a VIII-a și implicit pregătirea pentru admiterea la liceu.
A urmat perioada liceului în care am lăsat-o mai moale în primii ani cu radioul, dar nu ezitam să particip la concursurile de la posturile locale sau naționale. Primul care îmi vine în minte este cel de la un radio local din Câmpulung-Muscel, în care trebuia să propun o piesă favorită, care apoi urma să fie votată de ascultători. Nu mai știu dacă am câștigat sau nu, dar țin minte ce emoții am avut când am fost „live”. Printre colegi devenisem un fel de casetofon ambulant, fiind cumva „celebru” pentru felul cum fredonam hiturile vremii.
În ultimii ani de liceu, m-am ocupat în câteva rânduri de serile de program de la stația de radio a internatului și, tot pe atunci, m-am înscris în fan-clubul unui radio din Pitești. Aici am cunoscut oameni cu un caracter aparte, care au pus umărul, mai mult sau mai puțin la formarea mea de mai târziu.
Nu a trecut mult și deja aveam prima mea emisiune (deși mai corect, în termeni radiofonici, ar fi să îi spun pastilă), iar în 2000 am fost selectat în echipa unui nou radio, tot din Pitești - Muntenia FM.
N-am stat multă vreme aici, pentru că exact acum 16 ani, în februarie 2001 mi se propunea să lucrez la ALPHA Pro, radioul în al cărui fan-club mă înscrisesem cu câțiva ani în urmă. Aici cred că am trăit cea mai frumoasă perioadă din cariera de DJ de radio, fiind locul unde am legat prietenii trainice și unde am avut o interacțiune fabuloasă cu ascultătorii.
De la Alpha Pro am plecat, nu fără regrete, în 2003 la proaspăt apărutul Kiss FM (stația locală din Pitești). Aici am schimbat postul, fiind angajat ca și producer, „titlu” pe care îl păstrez și astăzi.
Accederea într-o rețea națională m-a ajutat să cresc profesional și m-a determinat să fiu mereu competitiv. Însă, fără îndoială, cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat cât timp am fost la Kiss, a fost să o cunosc pe Narcisa, cea alături de care împart, de aproape 10 ani, Fericirea.
M-am întors la programele live în august 2007, când am intrat în echipa Impact FM, un radio regional cu sediul central la Suceava, la care mă găsiți/auziți și astăzi.
Cam asta a fost povestea mea despre radio, ceva ce a început ca o joacă, dar care acum e o adevărată poveste de viață, pe care mă bucur că o pot împărtăși cu voi. M-aș bucura și mai mult dacă și voi - fie foști sau actuali oameni de radio, fie ascultători, mi-ați împărtăși (într-un comentariu) din poveștile voastre cu și despre #RADIO.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu