miercuri, 29 decembrie 2010

Primii Uratori

Cred ca am mai scris si cu alt prilej despre faptul ca sarbatorile de iarna reprezinta perioada din an cu cele mai bogate si mai frumoase obiceiuri si traditii. Iar cum zona in care ne aflam este una in care traditiile sunt inca vii, am avut ocazia in Ajun de Craciun sa ne bucuram de primii uratori iesiti pe strazi din aceasta iarna. Erau o banda modesta si cu bun simt, astfel ca nu a tabarat nimeni sa ceara bani atunci cand au fost fotografiati, singura lor dorinta fiind ca fotografiile sa nu ajunga la cei de la "Financiar" :) (probabil Garda Finaciara in acceptiunea conducatorului grupului).
Pentru ca era Ajunul Craciunului si nu era timp de stat, am surprins doar cateva imagini de la reprezentatia grupului respectiv, desfasuarata in incinta unei benzinarii din Suceava.
Sarbatori cu bine si un 2011 plin de vesti bune!



marți, 16 noiembrie 2010

Noiembrie de Foc

Daca ai rascolit posturile mai vechi de pe acest blog sau daca ne-ai urmarit de la inceput, iti aduci aminte cu siguranta de un post de acum exact 2 ani intitulat "Ofensiva Norilor", in care publicam imagini surprinse in diverse zile la apus.
Ceva similar veti gasi si in acest post, cu deosebirea ca, de data asta, imaginile sunt ceva mai patrunzatoare, iar "povestea" putem spune ca are inceput si sfarsit, intrucat incepe cu un cadru surprins la rasarit, apoi continua si se incheie cu imagini ale apusului, surprinse in zile diferite, dar, ce-i drept, din acelasi loc. Delectare placuta!

joi, 11 noiembrie 2010

Pastel Bucovinean

Intr-un week-end de sfarsit de octombrie, ne-am pus picioarele in masina si am mers croiti la o noua partida de tir la Solca, in judetul Suceava, in locul despre care am mai povestit intr-un post anterior. Pentru ca de data asta am mers cu vehiculul propriu, n-am ratat ocazia de a ne opri pentru a admira si fotografia minunatele locuri ale Bucovinei imbracate in straie pastelate de toamna. Ca de obieci, cateva dintre cadre vi le oferim si voua spre critica, vizualizare si ce mai vreti voi. O toamna frumoasa tuturor !

marți, 5 octombrie 2010

Toamna la Tara

Intr-un week-end de sfarsit de septembrie am facut o scurta vizita la sat. Mai exact pe melegurile Vrancei, acolo unde Gabi si-a petrecut o buna parte din copilarie. Desigur ca in ziua de azi lucrurile evolueaza cu o viteza ametitoare, chiar si la sat, insa unele lucruri raman neschimbate - este vorba despre muncile campului, pe care oamenii le fac cu aceeasi placere si in acelasi mod ca acum 20-30 de ani.
Imaginile de mai jos au fost surprinse la intrarea in satul Verdea, comuna Racoasa din Judetul VRANCEA, iar printre personaje se regasesc multi dintre vecinii sau cunoscutii bunicilor.


vineri, 24 septembrie 2010

Real Shooting

Multi dintre cei care au fotografiat in situatii in care lumina era insuficienta sau cand era nevoie de o profunzime de camp mai mare (mai ales in cazul in care nici camera si nici obiectivul nu aveau stabilizare de imagine), si-au dat seama cat de important e sa ai maini ferme atunci cand declansezi.
De maini ferme este nevoie si atunci cand tragi cu o arma de tir, care desi este foarte precisa, trebuie foarte bine sustinuta atunci cand apesi pe tragaci.
In fine, usor de zis, putin mai greude facut - am simtit-o si noi pe pielea noastra, undeva pe la inceputul acestei luni, atunci cand am avut ocazia sa "gaurim" cateva tinte la Poligonul de Tir Sportiv de la Solca, judetul Suceava.
Experienta in sine a fost deosebita, mai ales ca nici unul dintre noi nu a mai tras pana acum, decat poate cu un pistol cu apa sau cu ventuze :).
La final rezultatele au fost multumitoare, marturie stand si una din tinte, pe care o regasiti imortalizata mai jos (spre mandrie colectiva), alaturi de alte imagini din acea zi, cand a avut loc si o competitie de tir.
Animalutul de la finalul seriei a facut obiectul unui altfel de "shooting".

luni, 30 august 2010

Spectacolul Naturii - Apusul

Cand ati fost ultima oara la un spectacol?
Daca nu stiti ce sa raspundeti, va ajutam cu un indiciu : in fiecare zi, fara sa va dati seama. Pentru ca zi de zi natura ne ofera veritabile spectacole de lumina si culoare, pe langa care trecem de cele mai multe ori nepasatori. Nu trebuie sa fii artist ca sa te bucuri de un asemenea spectacol, trebuie doar sa uiti pentru o clipa de "cele lumesti" si sa te bucuri cu tot sufletul de ceea ce se deschide in fata ochilor tai.
Am ales sa continuam seria "Spectacolul Naturii", inceputa acum cateva luni, cu "episodul" dedicat apusului, momentul zilei cu cea mai bogata varietate de culori si de forme. Si cum astfel de momente se traiesc cel mai bine din imagini, va invitam sa va delectati cu urmatoarea serie de fotografii, surprinse la marginea Sucevei, la sfarsitul unor zile de august.

marți, 24 august 2010

Jurnal de Vacanta

Dupa o indelunga asteptare, a sosit si ptr. noi momentul in care, ptr. o perioada, am uitat de spoturi, stiri si animatie si ne-am bucurat de un binemeritat si absolut necesar concediu.

Cele 2 saptamai au trecut cat ai clipi, insa acum, dupa ce am revenit "pe baricade" putem spune ca au fost de ajuns ca sa ne incarcam bateriile. Ce-i drept mare parte din timp am petrecut-o acasa, ca, deh, trebuia sa ne aranjam si noi cumva caminul si doar cateva zile le-am petrecut in natura, pe aici, pe-aproape ca doar si la munte e frumos vara (si mai racoare :D).

Asa ca intr-una din zile am tras o fuga impreuna cu parintii componentului masculin al cuplului la Gura Humorului, unde n-am ratat o noua tura cu telescaunul si unde aveam de gand sa facem un gratar; am uitat insa de aceasta dorinta dupa ce, "parcati" la o terasa de langa telescaun, ne-am pus burtile la cale cu hamsii, tochitura (una din cele mai bune servite pana acum), bere de casa si alte cele. Pe langa preparatele culinare, ne-au surprins si preturile - destul de convenabile ptr. o astfel de zona.

Dupa diverse alte iesiri scurte, in ultimul week-end din concediu (de data asta alaturi de parintii componentei feminine a cuplului) pe nepusa masa, ne-am hotarat sa mergem pe Rarau, probabil unul dintre cele mai spectaculoase locuri din zona. Numai ca, neavand elicopter, n-am reusit sa ajungem pe masivul amintit pe nici una din caile de acces - una dintre ele era impracticabila auto, iar pe jos faceam cateva ore bune, iar cealalta, desi aproape impecabila, de pe la jumatatea distantei era in reparatii. N-am avut de ales si am facut cale intoarsa cu gandul la un loc unde puteam face popas.

Nu a durat mult si am gasit un loc care parea perefect ptr. a ramane acolo ceva vreme : aveam loc de parcare (neamenajat), un parau ce serpuia la marginea padurii, cateva bancute si mai ales semne ca cineva mai poposise acolo. Tot invartindu-ne prin zona, ne-am dat seama ca tocmai de acolo pornea drumul catre o manastire, iar intalnirea cu un parinte ne-a oferit si raspunsul la intrebarea "cat e pana acolo?" - 1 KM. Numai ca imediat aveam sa constatam ca acel kilometru parea ca nu se mai sfarseste, datorita drumului istovitor, in panta, prin inima padurii. Am uitat insa de oboseala pe masura ce ne apropiam de destinatie : pe marginea drumului am gasit zmeura (delicioasa), din loc in loc ne opream sa admiram micile minuni ale padurii, iar aerul de munte parca ne dadea si mai multa putere. Intr-un final am ajuns sus, la manastire, iar in fata ochilor ni se deschidea o priveliste impresionanta : in stanga curtea manastirii foarte curata si bine ingrijita, iar in dreapta la cativa kilometri se zarea masivul Giumalau, cu binecunoscuta lui cruce.

Manastirea despre care vorbim estea cea cuoscuta sub numele de Corlateni cu hramul Sf. Ioan Iacob Hozevitul, iar istoria ei este destul de interesnata si plina de incercari.

Senzatia pe care am avut-o atunci cand am ajuns in curtea manastirii a fost una de liniste deplina si ca ne simteam un pic mai aproape de Dumnezeu la propriu, mai ales ca la un moment dat s-au auzit cateva tunete care au amplificat aceasta stare. Dupa obisnuitul ritual religios, un calugar tanar ne-a invitat la masa si chiar daca ne hotarasem sa facem un gratar la intoarcere, am acceptat sa servim masa acolo, ptr. ca la manastire se mananca foarte bine chiar si in post. In drum spre trapeza ne-am oprit sa vorbim cu un ieromonah de acolo, care, de altfel ne-a si vorbit despre istoria asezamantului si despre situatia actuala. Ajunsi in trapeza, ne-am potolit foamea de-a binelea cu bors de fasole, mancarica de cartofi cu usturoi si paine de casa. Multumind ptr. masa ne-am intors in curtea manastirii ptr. cateva fotografii si ptr. a ne umple sufletele de liniste si plamanii de aer curat, dupa care am pornit incet la vale pe drumul de intoarcere. Am multumit lui Dumnezeu ca ne-a indrumat spre un asha loc minunat si ne-am intors spre casa cu multa bucurie in suflete. Poate ca n-ar strica sa ne "desfatam" si sufletele si nu numai trupurile in vacantele pe care le avem.

La Manastirea Corlateni ajungeti foarte simplu daca, odata ajunsi in Pojorata (pe E58 intre Campulung Moldovenesc si Vatra Dornei) , veti urma drumul catre masivul Rarau; undeva pe la jumatatea distantei (aproximativ 7-8 KM de mers pe drum ok 80%) veti gasi un indicator din lemn “spre manastire” - de unde va trebui sa urcati pe jos, dupa ce veti trece un podet peste un parau, asta daca nu cumva aveti un 4X4 zdravan (drumul e ok cand nu ploua, insa panta are un grad de inclinare destul de mare). Daca doriti, puteti ramane acolo peste noapte.

Ca de obicei, ca sa completam cele scrise, atasam si nelipsitele fotografii.