miercuri, 31 august 2011

Tarafuri si Fanfare

Un alt aspect asupra caruia nu am isistat prea mult pe acest blog a fost cronica de eveniment. Insa de data aceasta nu am rezistat sa nu va impartasim si voua din cele traite si vazute week-end-ul trecut la Muzeul Satului Bucovinean din Suceava, unde a avut loc editia de anul acesta a Festivalului "Tarafuri si Fanfare".
Chiar daca muzica de la acest festival nu are nici o legatura cu muzica pe care o ascultam in mod frecvent sau pe care o difuzam la radio, trebuie sa recunoastem ca am ramas placut impresionati de cei care s-au perindat pe scena din incinta Muzeului Satului Bucovinean. Si asta pentru ca nu ai cum sa ramai indiferent in fata unor adevarate comori muzicale traditionale.
Am avut ocazia sa intalnim si sa cunoastem oameni din diferite locuri ale tarii - de la Targu Lapus, pana la Tismana, de la tineri dansatori, pana la lautari trecuti bine prin viata. Nu i-am putut uita pe Mos Budulica, badea Gherasim, badea Heres sau pe lautarii condusi de Cristi Geagu Cătâroiu din Gorj, care ne-au incantat, atat pe noi cat si pe toti cei prezenti, cu cantece vechi lautaresti, de dor si jale, sau, dimpotriva, pline de umor.
Credem ca ei sunt printre ultimii pastratori de traditii autentice romanesti si tocmai de aceea trebuie apreciati la maxim. Sunt cei care animau nuntile si petrecerile romanesti cu mult inainte de aparitia manelelor, un gen muzical fara nici o legatura cu muzica lautareasca; prntru ca niciodata un kitch nu se va putea compara cu ceva autentic.
Am inserat mai jos o selectie foto si video de la evenimentul sus-mentionat, al carui amfitrion a fost maestrul Grigore Lese.







miercuri, 24 august 2011

Asteptarea a luat sfarsit - SONY A77 a fost lansat oficial

Daca urmaresti frecvent blogul acesta, cu siguranta ai observat ca recenziile nu ocupa un loc important printre postari. Cu toate acestea, in urma cu ceva vreme am postat concluziile personale, bazate pe recenziile unor site-uri de profil, despre Pentax K-X, un post care, de altfel, a atras foarte multe vizite. Dar nu pentru a atrage vizite am scris acel post, ci mai degraba pentru ca am fost foarte entuziasmat de modelul respectiv, care la vremea aparitiei a pus firma producatoare (Pentax) intr-o lumina buna.
La fel s-a intamplat si astazi, cand am aflat despre aparitia mult-asteptatului SONY SLT-A77, succesorul celebrului A700 - probabil cea mai apreciata camera de la SONY de pana acum. Bineinteles ca specificatiile din comunicatul oficial al producatorului nu au fost de ajuns, asa ca am "sapat adanc" prin cotloanele internetului pentru mai multe detalii. Nu stiu de ce, dar de data asta pe site-urile de review-uri pe care le consult in mod frecvent nu am gasit doar informatii generale despre camera, dar si cateva sample-uri - suficiente cat sa imi fac o prima parere.
Dar sa incepem cu inceputul.
La o prima vedere, la exterior, A77 seamana destul de mult cu prototipul prezentat acum un an de catre SONY la Photokina 2010. Insa surpriza (si noutatea) vine din interior : intr-o vreme in care tehnologia evolueaza cu o viteza uluitoare, SONY a ales sa dezvolte un nou senzor - de 24,3 megapixeli, in loc sa-l exploateze in continuare pe cel de 16,2 megapixeli pe care il regasim in modelele SLT -A55/A35 si A580, precum si la Nikon d7000/d5100 si Pentax K-5. E oarecum surprinzator si derutant ca au ales chiar 24 ,3 MP, avand in vedere ca tot ei au mai dezvoltat acum cativa ani un senzor cu aceeasi rezolutie, numai ca vorbim de unul cu o suprafata de 1,5 ori mai mare decat cel din A77, dedicat camerelor full-frame (este cel din A850/A900 respectiv Nikon D3x). Nu e exclus ca cei care vor auzi pentru prima data despre noul A77 sa fie tentati sa creada ca aceasta camera este una full-frame si ca are acelasi senzor cu A850/A900. Dar nu este asa; vorbim asadar de un senzor complet nou, as zice cu o rezolutie un pic cam prea mare pentru un APS-C, capabil sa suporte sensibilitati cuprinse intre ISO 100 si 16000(25.600 in modul multi-frame noise reduction) si filme Full HD
60p (NTSC) si 50p (PAL).
Alte noutati implementate de japonezi in noul A77 sunt legate de sistemul de autofocus, vizor, LCD, frame-rate si altele. Acum sa le luam pe rand.
Sa incepem cu vizorul, care, conform noilor tendinte SONY, este (din pacate sau din fericire) unul electronic (EVF). Daca te-ai grabit sa tragi concluzii, afla ca si la acest capitol japonezii vin cu o noutate : vizorul noului A77 este unul de tip OLED cu o rezolutie de 1024x768, fata de 800x600 LCD la A55. In practica acest vizor Truefinder reda imaginile mult mai detaliat si mult mai natural, avand o acoperire de aproximativ 100% si un factor de marire de 1.09x - in mare parte la fel de mare ca vizorul optic de la A900.
Sistemul AF al lui A77 este si el unul complet nou cu 19 puncte dintre care 11 in cruce. Acest sitem este ajutat in lumina slaba sau in conditii dificile de fotografiere de o lampa de focus de tip LED foarte asemanatoare cu cea de la A700/A900. Asemeni lui A55, A77 dispune de o nivela electronica, de mare ajutor atunci cand vrei sa pastrezi linia orizontului perfect dreapta. Noua "jucarie" fiind cu oglinda semi-transparenta, ca si precedentele A33/A55, e capabila sa ofere timpi de reactie foarte scurti ptr. AF, atat folosind vizorul cat si modul live-view. Nu va inchipuiti ca doar focusul a fost imbunatatit. NU. Baietii dela Sony s-au gandit ca n-ar strica sa mai stabileasca un record : SONY A77 are o cadenta de pana la 12 cadre pe secunda la rezolutie maxima in modul high-speed, si 8, respectiv 3 in modurile Continuous High si Continuous Low. Precedentul record era detinut de Nikon D3 care are o cadenta de 11 cadre/secunda (ce-i drept pe un sistem care foloseste oglinda batanta si la o rezolutie de 5.1MP).
Display-ul rabatabil pare sa fie un must-have al vremurilor noastre, astfel ca SONY s-a gandit ca lui A77 nu i-ar sta bine fara asa ceva. Diplay-ul lui A77 nu depaseste limita celor 3 inchi, este de tip XtraFine cu 921.600 de puncte si tehnlogie TruBlack Anti-Glare, ceea ce il face usor de folosit atat afara, in zilele insorite, cat si in incaperi. Practit, exista o multime de pozitii in care poti folosi diplay-ul, insa desigur ca doar cateva dintre ele sunt cu adevarat utile in situatiile uzuale de fotografiere. Dupa ce o vreme SONY nu s-a impacat cu ideea unui LCD suplimentar in partea de sus, iata ca odata cu A900 drumul a fost deschis; insa nimic mai mult pana acum. Spun asta pentru ca noul A77 are un LCD suplimentar asezat in partea superioara, mult mai generos in informatii si dimensiuni decat cel al lui A900.
O alta noutate pentru SONY este ca la A77 avem o estimare oficiala a duratei medii de viata a obturatorului - 150.000 de declansari - bineinteles o chestie de marketing, ca de altfel si in cazul celorlalti producatori.
Pentru ca nu mai are pentaprisma ca A700, A77 are un design mai rotunjit, locasul pentru blitul incorporat fiind mai putin proeminent. Totusi dimensiunile si senzatia pe care o ai cand il tii in mana au ramas in mare parte aceleasi. Construit pe o carcasa din aliaj de magneziu, noul A77 beneficiaza de garnituri de protectie impotriva prafului si a umezelii la principalele butoane si comenzi, cu un plus de protectie pentru compartimentul acumulatorului si al cardului. Aceste protectii impotriva intemperiilor se regasesc si la gripul conceput special pentru aceasta camera - VG-C77AM, dar si, in premiera, la noul obiectiv DT 16-50mm F2.8 SSM si la noul blit HVL-F43AM
Lasand la o parte aspectele tehnice, pe care le gasiti intens dezbatute pe cam toate site-urile de specialitate, as vrea sa vorbesc putin despre ceea ce cred ca ne intereseaza cel mai mult - calitatea imaginilor produse de noul senzor de 24,3 MP in colaborare cu noua genaratie de procesor Bionz.
Trebuie sa recunosc ca la prima vedere am fost foarte incantat de aparitia noului A77; asta pana cand am vazut primele sample-uri postate de cei de la dpreview si Imaging Resource. Atunci mi-a cam pierit tot cheful ... Desi camera suporta sensibilitati de pana la ISO 16000, pararea mea personala este ca nu trebuie depasit ISO 800, daca vrei calitate decenta. Si asta pentru ca dupa aceasta valoare se observa o degradare vizibila a texturii (probabil din cauza zgomotului pronuntat, care a determinat un NR agresiv) si artefacte destul de deranjante. Desigur ca cei care au postat sample-urile ne indeamna sa nu tragem inca concluzii, nefiind vorba de fotografii realizate cu un model de serie, dar mi-e greu sa cred ca SONY va putea face schimbari majore pana la lansarea pe piata a camerei, programata pentru octombrie anul acesta. E drept ca parerea mea este bazata pe imaginile postate pe cele 2 site-uri amintite mai sus in format jpeg. RAW-uri n-am reusit inca sa vad pentru ca nu am gasit un convertor pentru ele, asa ca promit sa revin cu pareri imediat ce o sa apara ceva.
Cat priveste partea video, pot spune, din punctul de vedere al unui incepator in acest segment, ca este mai mult decat satisfacatoare, noul A77 oferind numeroase posibilitati de filmare in moduri auto sau manual. In plus cei care vor sa filmeze clipuri lungi pot face acest lucru cu A77, producatorii estimand ca se pot filma clipuri de pana la 29 de minute cand temperatura exterioara nu depaseste 30 de grade Celsius, iar atunci cand temperatura creste pana la 40 de grade, durata maxima a unui clip scade la maxim 13 minute, fata de numai 6 minute la A55 (la 30 de grade). Sample-uri video trase cu A77 se gasesc din belsug pe Youtube.
Pretul anuntat pentru A77, caci nu puteam trece peste acest aspect, este de 1400$ (body) si 2000$ (cu obiectivul DT 16-50mm F2,8 SSM) in SUA; in Romania nu se stie nimic oficial deocamdata.
Ca o concluzie finala pot spune despre mult-asteptatul A77 ca nu a dezamagit deloc in ceea ce priveste specificatiile, ba chiar pot spune ca a intrecut asteptarile - cei de la SONY au reusit sa creeze o camera extrem de rapida care implementeaza cele mai noi tehnologii. Ceea ce nu ma incanta (deocamdata) este, asa dupa cum am scris si mai sus, calitatea imaginii (fie ea si JPEG); insa astept surprize placute pe viitor de la SONY, dupa cum astept reactii din partea voastra atat legate de acest post cat si de subiectul sau.
In incheiere va recomand sa urmariti o scurta prezentare video a lui A77. Click AICI

miercuri, 17 august 2011

Jurnal de Vacanta ... partea a II-a

Ca sa nu ne plictisim prea mult acasa sau prin diverse locuri unde am fi putut ajunge, am hotarat sa impartim concediul estival de anul acesta in 2 parti. Despre prima parte v-am povestit deja intr-un post anterior, iar acum va povestim si despre a II-a parte, recent incheiata :(.

Pentru ca nu ne place sa stam prea mult intr-un loc decat daca e neaparat nevoie, am ales sa petrecem cele 7 zile ramase din concediu in diferite locuri. Am inceput de marti, pentru ca luni a fost zi de pregatiri si ceva treaba ”pe langa casa”, iar destinatia stabilita a fost orasul Targu Neamt. Acolo am vizitat principalul punct de atractie din zona – Cetatea Neamtului, obiectiv ce a trecut recent printr-un amplu proces de restaurare. A fost o incursiune foarte interesanta in istoria locului cu scene si momente frumos reproduse. De acolo, alungati de ploaie, am plecat spre Bicaz, inconjurand lacul Izvorul Muntelui, fara sa ratam Bojdeuca lui Creanga de la Humulesti; pe drum atmosfera incarcata ne-a oferit peisaje dintre cele mai spectaculoase si bineinteles ca asta a determinat numeroase opriri. Intr-un final am ajuns la Barajul Bicaz, loc unde intentionam sa ne cazam; asa s-a si intamplat, alegand sa innoptam intr-un loc unde mai fusesem in urma cu 2 ani. Si asta pentru ca am reusit sa negociem un pret bun si pentru ca aveam o priveliste deosebita.

Am lasat bagajele in camera recent inchiriata dupa care am mers chititi sa ne plimbam cu hidrobicicleta; numai ca odata ajunsi acolo am aflat ca acest gen de ambarcatiuni fusesera scoase din uz, iar singura ambarcatiune disponibila era vaporasul care si el era plecat in acel moment. Asa ca ne-am intors la cabana (locul unde eram cazati) si am pregatit cele necesare pentru gratarul mult-asteptat. Si asa am incheiat seara zilei de marti - cu mici, ceafa, piept de pui, o chitara, bere si multa distractie :) ... Noi, Ciprian si Sanziana si parintii nostri.

Pentru a doua zi (miercuri) planul era sa mergem la Strandul din Piatra Neamt, insa, datorita vremii capricioase, ne-am multumit sa “urcam” pe muntele Cozla cu telegondola. A urmat apoi drumul de intoarcere spre casa, din care ne-am abatut putin pentru a vizita Manastirea Varatec.

Restul de zile le-am petrecut fie acasa, fie la parinti, fie vizitand Cetatea de Scaun a Sucevei, unde am prins ultima zi a Festivalului de Arta Medievala.

Cam asta a fost pe scurt partea a doua a concediului nostru. Restul ... sunt fotografii :).