marți, 13 februarie 2018

Review Dacia Duster 2017

  Despre noul Duster s-au făcut o mulțime de speculații înaintea lansării sale oficiale, petrecute la sfârșitul anului trecut. Mediul online a fost „bombardat” în perioada premergătoare cu schițe sau imagini realiste ale noului model. Până la urmă misterul a fost înlăturat, iar, după lansare, noul Duster a fost întors pe toate părțile de jurnaliștii de specialitate.
Deși la exterior nu se văd modificări majore față de modelul precedent, inginerii de la Dacia au reușit să creioneze ceea ce pare a fi cea mai reușită variantă a suv-ului românesc.
  Văzând imaginile de prezentare oficiale, mi-am zis că trebuie să testez această mașină iar acest lucru s-a întâmplat în primul week-end din februarie al anului acesta. Am parcurs puțin peste 300 de kilometri, pe drumuri mai bune și mai rele, atât asfalt cât și off-road, vizitând Mănăstirea Sucevița și Cacica. La întoarcerea de la Cacica am oprit la un loc de camping de la ieșirea din Păltinoasa spre Suceava și acolo am filmat și fotografiat câteva cadre din review-ul de mai jos. Apropos de el - acesta marchează o premieră pentru mine, fiind primul review în care ne și vedem :)
  Drive-test-ul a fost posibil cu sprijinul Darex Auto Suceava.


vineri, 26 ianuarie 2018

Review & test Alctron UM270 USB

  Zilele trecute am făcut un inventar al echipamentelor din radio și am dat peste o cutie care mi-a atras atenția. În ea se am găsit un microfon cardiod cu conexiune USB de la Alctron. Modelul, UM270, o denumire ce te duce cu gândul la armată, mi-a stârnit repede intereseul și m-am hotărât că n-ar strica să îl supun unui scurt test, deși despre Alctron știam că produce doar soluții acustice sau accesorii pentru microfoane.
Ce a ieșit, auziți în clipul de mai jos.



miercuri, 3 ianuarie 2018

Scurt Review Kaotika Eyeball

  În urmă cu vreo 3 ani aflam despre ceea ce părea a fi soluția portabilă ideală pentru izolarea microfonului. E vorba de Kaotica Eyeball, un produs foarte popular mai ales în „State”, dar nu foarte cunoscut la noi. Asta poate și datorită prețului său și a faptului că noi suntem ceva mai conservatori, preferând soluțiile clasice de antifonare audio.
Din clipurile de prezentare ale producătorului părea că totul e perfect odată ce ai pus microfonul în Kaotica și te apuci să înregistrezi - o voce pentru o reclamă, un cântec sau orice altceva. Căutând referințe de la utilizatori mi-am dat seama că lucrurile nu stau chiar așa, dar Kaotica Eyeball aduce o îmbunătățire în ceea ce privește calitatea înregistrării.
Ca să îmi fac o părere corectă, am apelat la producător pentru a-mi trimite o mostră, însă tot ce am primit a fost o reducere de 25% pentru achiziția produsului, care la vremea respectivă costa aproximativ 200$. Chiar și așa nu m-a atras ideea de a da banii respectivi pe ceva ce nu știam sigur că este potrivit pentru necesitățile mele.
    Ca voice-over nu ești întotdeauna aproape de studio atunci când îți este solicitată o voce, iar pentru o calitate cât mai bună, în lipsa unei soluții adecvate de izolare fonică, ești nevoit să apelezi la diverse „artificii”. Spre exemplu, am obținut rezultate decente înregistrând în șifonier/dressing sau în mașină. Dar nu mereu ai la îndemână soluțiile astea și sunt situații în care ambientul nu e cel mai potrivit pentru a înregistra o voce urgentă - de exemplu o cameră de hotel/pensiune. Atunci ți-ar trebui o soluție de genul Kaotica sau ceva similar, cum ar fi Porta-Booth.
Dar oare funcționează aceste soluții portabile?
    Pentru că m-a interesat în mod special Kaotica Eyeball, o să vă vorbesc despre această soluție.
Am reușit să primesc un exemplar, în cele din urmă, de la un prieten - Bobiță Cătușanu, care își cumpărase un astfel de „accesoriu” pentru studioul său, spunându-mi că e foarte mulțumit de Kaotica.
Mingea de burete, căci asta este de fapt Kaotica Eyeball, are mărimea unei mingi de volei (aproximativ) este realizată dintr-o spumă specială, foarte densă și vine la pachet cu un pop-filtru albastru cu ramă albă ce acoperă deschiderea prin care se vorbește. În partea de jos este decupat un orificiu rotund prin care teoretic încape orice microfon, dată fiind elasticitatea materialului. Pe parcursul testelor am folosit un microfon Audio Technica AT2020 USB+, care a intrat un pic mai greu, dar fără probleme.
    Am avut la dispoziție Eyeball-ul timp de 3 zile, timp suficient pentru a fi testat în mediile/spațiile cele mai uzuale. Am început acasă, în camera în care înregistrez, care deși nu beneficiază de nici o soluție de antifonare are o reverberație moderată, aproape neglijabilă. Primele teste au scos la iveală faptul că sunetul tras prin Kaotica este mai puternic, cu o reverberație imperceptibilă, vocea este „mai în față” și cu un plus de frecvențe joase, în detrimentul celor înalte. Apoi am reluat testul cu diferite tonalități si cu niște texte alese la întâmplare. Rezultatul îl auziți aici :


  Prima înregistrare s-a făcut cu microfonul introdus în Kaotica, iar a doua cu microfonul liber, undeva în mijlocul camerei, folosind pop-filter-ul de la Kaotica. Această înregistrare este cea brută fără nici un fel de procesare/EQ. Totuși, pentru a evidenția mai bine diferențele postez și o varianta procesată a înregistrării.

  Din ambele variante ale înregistrării se pot observa diferențe notabile, Kaotica Eyeball captând mai mult din vocea din prim-plan și mai puțin din vocea reflectată, iar sunetul parcă sună mai „profi”, mai natural. Diferențele sunt mai mari în cazul vocilor puternice decât în cazul celor calde/calme.
Însă curiozitatea cea mare a fost să aflu cum se comportă Kaotica într-o cameră cu reverberație pronunțată, cum întîlnim de obicei într-o cameră de hotel/pensiune.
Ei bine, aici am fost puțin dezamăgit, pentru că mă așteptam la ceva mai mult, poate și din cauza faptului că am luat de bune clipurile de prezentare ale producătorului.
Am folosit aceleași texte și tonalități, iar rezultatele le puteți asculta aici :

... și varianta procesată :


   Pentru final, am păstrat un test comparativ înregistrat, de data asta în studioul de la radio. Înregistrarea este brută.



   Cred că aceste teste, deși scurte, sunt destul de elocvente pentru a vă ajuta să trageți o concluzie cel puțin preliminară despre Kaotica Eyeball, (după cum aminteam mai sus) un produs foarte lăudat și apreciat peste ocean. La noi, cei mai mulți nici măcar nu au auzit de existența lui sau dacă au auzit sunt sceptici. Până la urmă, Kaotica Eyeball nu este și nu cred că se vrea un înlocuitor al soluțiilor acustice clasice, ci este mai degrabă o soluție mobilă sau o soluție complementară pentru tratamentul acustic clasic sau care să fie folosită alături de alte soluții de izolare, fie ele și improvizate. Este, dacă vreți soluția care te ajută să evidențiezi vocea, captând cât mai mult din ceea ce vine către microfon, cu prețul pierderii unor frecvențe.
   Aș recomanda-o pentru uzul în camere/încăperi cu reverberație moderată, pentru că, după cum ați remarcat din testele de mai sus, acolo se descurcă cel mai bine. Pentru alte situații, recomand fie să se vorbească foarte aproape de pop-filtrul Eyebal-ului, fie soluțiile clasice, deja cunoscute, care oferă rezultate mai bune, una dintre ele chiar gratis (interiorul unui autoturism).  
  În ceea ce mă privește, nu cred că mi-aș cumpăra un Kaotica (cel puțin nu la prețul actual), cu toate că sunt multe situațiile în care am nevoie de o soluție acustică de avarie. Totuși prețul nu este exagerat, mai ales dacă îl comparăm cu soluții similare, care oferă rezultate chiar mai slabe. Aștept însă un Mark 2 al produsului, care ar putea corecta „scăpările” primului model. Până atunci mai caut soluții.
   În încheiere, vă invit să vă exprimați părerile despre Kaotica Eyeball în general, dar și despre rezultatele sale din acest review.
  Până la „reauzire”, vă doresc un 2018 plin de bucurie pe toate planurile.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Culorile Bucuriei

  
    Vă povesteam într-un post de la începutul acestui an despre o mare bucurie trăită exact acum 1 an - apariția albumului Culorile Ortodoxiei - România, editat de Mitropolia Ortodoxă a Poloniei, la care am contribuit și eu cu fotografii.
    Zilele trecute am aflat, din întâmplare, că tocmai acest album a fost premiat în cadrul competiției destinată editurilor Luminarea prin carte, ce a avut loc la Moscova, în Rusia, la începutul acestei luni. Premiul a fost chiar locul I la secțiunea „Cea mai bună carte ilustrată”.
    Deși meritele aparțin în mare măsură celor care s-au ocupat de pregătirea și editarea albumului (Mitropolia Ortodoxă a Poloniei), nu pot să nu le împărtășesc bucuria primirii acestui premiu, mai ales că pe copertă este o fotografie personală, iar în paginile albumului alte 21.
Știrea completă despre acest subiect o găsiți pe site-ul Agenției de știri Basilica.

luni, 6 noiembrie 2017

Avalanșa burgerilor

 
      După Revoluție, odată cu democrația, am primit, la pachet, și o grămadă de lucruri noi pentru noi, pe care le-am adoptat mai greu sau mai ușor. Printre acestea s-au numărat și unele feluri de mâncare sau obiceiuri culinare. Așa se face că România anilor '90 a fost invadată de o mulțime de chioșcuri unde se vindeau mâncăruri de origine orientală sau occidentală.
     Asta nu înseamnă că, până atunci, românii erau străini de genul ăsta de mâncare; existau deja diverse locații, amplasate de regulă în zonele de interes, unde puteai servi pe loc mici, sandwich-uri, crenvurști sau alte gustări.
Fast-food-urile au preluat, însă, supremația pe piață, mai ales că, pe lângă mâncare am împrumutat și un stil de viață din ce în ce mai alert, în care pauza de masă a fost mult diminuată și de aici și nevoia de a mânca ceva pe fugă.
     Nu cred să fie prea mulți dintre voi care să nu fi încercat, măcar din curiozitate, un hamburger sau un kebab de pe vremea când aceste ”preparate” abia apăruseră.
Între timp au apărut marile lanțuri de fast-food-uri, care au acaparat, în scurt timp, mare parte din clientela chioșcurilor care vindeau astfel de produse și care au încercat să impună cumva unele standarde în segment. A rămas însă destul loc și pentru alți ”jucători” de pe piață, așa se face că în ultima perioadă se constată o creștere constantă a restaurantelor de tip fast-food în general și a celor care au ca meniu de bază burgerii în special.
     Numai la Suceava, în ultima perioadă s-au deschis 4 astfel de locații, toate foarte apreciate de clienți, ceea ce înseamnă că burgerul mai are încă multe de povestit.


    O poveste interesantă am găsit la recent-inauguratul Nevada Burger House, un loc cochet ce te captivează prin atmosfera anilor 50, cu care intri în contact încă de la intrare. Odată ce ai intrat la Nevada întâlnești o echipă de oameni dedicați și super-prietenoși, care te vor ajuta să alegi cel mai bun burger sau ce vrei tu, în funcție de preferințe. Burgerii sunt personajele principale, însă la ei mai poți servi și salate, sandwich-uri sau cafea, cu sau fără desert.
    Pentru că îmi era dor de un burger adevărat, am hotărât să comand unul de la ei și, la sfatul barmanului (care a fost o gazdă excelentă), am ales burger-ul casei însoțit de cartofi prăjiți cu parmezan, pătrunjel și usturoi. Am fost plăcut surprins de modul de prezentare (burgerul foarte bogat avea un cuțit înfipt în mijloc, iar cartofii au fost serviți într-o cană de tablă emailată, ce mi-a adus aminte de copilărie), însă verdictul final l-am dat abia după ce am terminat (aproape) tot din farfurie și din ... cană.
Combinația de gusturi și arome din burgerul ales a fost pe placul meu și asta m-a ajutat să evaluez și mai bine locația. 
   Mi-a plăcut la Nevada atmosfera, pozitivismul și dedicarea oamenilor, priveliștea (am ajuns acolo chiar la apus) și evident gustul burgerului. De la unul dintre acționari am aflat că își procură carnea pentru burgeri în stare proaspătă și o prepară apoi după o rețetă proprie, secretă. Tot de la el am aflat și care era secretul chiflei dulci - aceasta este unsă cu ou și zahăr și apoi încălzită.
Pe o piață în care oferta este din ce în ce mai variată, este clar că diferența stă în detalii, iar la Nevada am văzut multă atenție la acest capitol și cred că vor face la fel și în continuare.
   Am scris post-ul ăsta nu pentru a face reclamă loculuim, ci pentru că mi-a plăcut ce am văzut acolo și cum m-am simțit. Mi-ar plăcea să aflu și de la voi păreri atât despre acest loc (dacă i-ați trecut pragul) cât și despre alte restaurante de acest gen sau despre acest tip de mâncare.
   Până la următorul post, să auzim/citim de bine!

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Polisharea farurilor - necesitate sau opțiune?

    În ultima vreme, segmentul serviciilor auto auxiliare, adică altele decât cele oferite de service-uri, magazine de piese auto, etc, a cunoscut o dezvoltare majoră, iar asta a dus și la creșterea calității acestor servicii. Includem aici atelierele care efectuează servicii de tuning, mai simple sau mai complexe, spălătoriile auto profesionale, ateliere unde se montează folie solară și de protecție și atelierele care efectuează detailing și polish auto.
   Vreau să vorbim acum desprea ceea ce înseamnă polish-ul auto în general și polish-ul sau recondiționarea farurilor în special. Dacă în cazul polishării elementelor de caroserie, cei mai mulți aleg acest serviciu doar când urmează să își vândă mașina, în cazul polishării sau recondiționării farurilor lucrurile stau puțin diferit (sau cel puțin așa ar trebui). Pentru că aici, pe lângă un aspect îmbunătățit (uneori foarte apropiat de cel al unui far nou), vorbim și despre un lucru ce ține de siguranță.
    Dar hai să detaliem.
   De multă vreme, din diverse rațiuni, farurile auto nu mai au partea frontală fabricată din sticlă, ci dintr-un plastic transparent, acoperit cu un strat de lac protector, asemănător cu cel aplicat pe elementele de caroserie. În timp însă, mai ales datorită condițiilor de trafic din România, unde nu doar iarna drumurile sunt acoperite cu nisip și pietre, dar și datorită altor factori, tocmai acest lac protector al farurilor poate căpăta un aspect cețos cu tentă albă sau chiar gălbuie. În aceste condiții farurile nu vor mai lumina corespunzător, iar vizibilitatea pe timp de noapte va scădea simțitor. Mai jos sunt 2 exemple de faruri cu o mătuire pronunțată, de la mașini din parcare.
    Dacă te afli într-o astfel de situație, poți alege să îți cumperi alte faruri (noi sau sh), ceea ce ar putea fi destul de costisitor în funcție de tipul de far și modelul mașinii, sau poți alege să mergi la un atelier specializat în polisharea farurilor. De ce un atelier specializat? Pentru că într-un astfel de loc ai garanția unei lucrări de calitate și pentru că oamenii de acolo asta fac toată ziua, deci au o experiență bogată.
   Evident că există și varianta DIY, pentru cei care vor să-și rezolve singuri această problemă prin diferite metode, în curte sau în fața/spatele blocului. Într-adevăr satisfacția e mai mare la final, însă pot apărea și unele probleme în cazul în care nu se respectă anumiți pași pentru această procedură.
   Ca să ne lămurim despre ce înseamnă polisharea corectă farurilor, cum și când face, l-am rugat pe Alexandru Ungureanu, general manager la REAL CAR CENTER Rădăuți, să îmi răspundă la câteva întrebări pe acest subiect.
Așadar ...
    De ce se mătuiesc farurile și cum putem preîntâmpina acest fenomen ? 
   Real Car Center : Cauza principală este datorată loviturilor pietrelor de pe drum dar sunt și alți factori care contriburie la mătuirea farurilor : ploile acide , spuma activă agresivă de la spălătoriile auto, contactul cu  insectele (lichidele lor fiind foarte acide) .
   Putem preîntâmpina acest fenomen prin aplicarea unei folii de protecție poliuretanice, curățarea regulată a insectelor de pe faruri cât și prin alegerea unor spălătorii care folosesc soluții de curățare cu PH neutru.
    Ce facem când farurile dau primul semn de mătuire?
  RCC :  Recomandarea noastră este recondițioarea farurilor la primul semn de mătuire cât și protejarea lor cu o folie de protecție de calitate superioară. 
    Cum se efectuează corect polisharea farurilor?
   RCC : Prin folosirea unor discuri abrazive de granulații diferite (500, 800, 1000, 3000), dedicate pentru recondiționarea farurilor, cât și a unor paste de finisare, de asemeni dedicate acestei proceduri.
    Procedura este identică și în cazul stopurilor ?
    RCC : Depinde de nivelul de mătuire. În general, stopurile au nevoie doar de cei 2 pași de finisare.
    Este polisharea farurilor o procedură sigură? 
    RCC : Da, este o procedură sigură , atâta timp cât este efectuată de un profesionist cu echipamente dedicate recondiționării faurilor .
    Afectează în vreun fel farul ? 
    RCC : Nu afectează farul.
    De câte ori putem efectua această procedură?
   RCC : Depinde de grosimea farului. În funcție de acest aspect se pot face, în timp, până la 3-4 recondiționări. Dar atâta timp cât se folosește o soluție de protecție (folie de protecție poliuretanică), care are o  durata de viață de 5 până la 7 ani, farurile își vor păstra aspectul de după recondiționare.
    Cât durează, în medie, ca timp de execuție, polisharea farurilor la un autoturism?
    RCC : În medie 90 minute.

  Cred că precizările de mai sus sunt suficiente pentru cei care aveau nelămuriri cu privire la acest subiect. Ar mai fi de spus că prețurile unor astfel de servicii la Real Car Center variază între 120-180 ron pentru recondiționarea unui set de faruri și între 160 și 300 de lei pentru aplicarea de folie premium pe ambele faruri. Iată și 2 exemple ale unor restaurări efectuate la Real Car Center :

 
Am scris acest articol cu scop informativ, după ce am văzut din ce în ce mai multe mașini, mai noi sau mai vechi, având farurile mătuite. Chiar înainte de a începe să scriu, am mers în parcarea din fața sediului radioului și am făcut un scurt „inventar” la vehiculelor cu faruri mătuite. Undeva între 10 și 15% dintre ele aveau farurile mătuite mai mult sau mai puțin. Acum vine întrebarea firească - de ce oamenii merg, inclusiv pe timp de noapte, cu farurile având această problemă? Răspunsurile sunt variate, însă pot fi condensate în următoarele : fie din nepăsare, fie din lipsă de informare, fie din rațiuni financiare.
  Oricare ar fi motivația, sunt de părere că recondiționarea farurilor nu este nici un moft și nici ceva opțional, ci un lucru ce merită făcut o dată și bine.
  Tu ce părere ai despre acest subiect? Ți-ai recondiționat/polishat farurile? Care au fost experiențele tale? 
   Pe data viitoare!
   Lumină bună ... în faruri ! 

miercuri, 27 septembrie 2017

Macro de efect cu telefonul

    Este foarte clar că fotografia cu telefonul mobil este la mare modă în acest moment, având un trend ascendent, date fiind accesibilitatea acestui tip de fotografie şi tehnologia tot mai avansată.
Uşor, uşor fotografia cu smartphone-ul a devenit un trend foarte popular, iar calitatea şi conţinutul imaginilor sunt din ce în ce mai bune. De altfel, mai ales pe reţele de socializare, e foarte greu să îţi dai seama astăzi dacă o fotografie a fost realizată cu un aparat foto sau cu un smartphone.
     Multitudinea de aplicaţii şi accesorii disponibile fac, practic, din acest gen de fotografie unul cu posibilităţi aproape nelimitate. Important e ca tu să nu îţi impui limite în acest sens.
     Dar, haideţi să vă povestesc ce am făcut eu ca să confirm această afirmaţie.
Într-una din după amiezele trecute, văzând cât de interesante sunt picăturile de ploaie de pe firele de iarbă, m-am gândit cum să le fotografiez ca să arate cât mai aproape de ceea ce puteam face cu camera şi un obiectiv macro. Cum modul macro al smartphone-urilor are limitările sale, m-am gândit să folosesc lupa de la o lanternă cu led pusă în faţa camerei telefonului pentru un efect de macro cât mai realist. Rezultatele au fost mai mult decât mulţumitoare, aşa că am lipit lupa de capacul de protecţie al telefonului, cu mici bucăţi de bandă dublu adezivă, astfel încât să acopere cât mai bine camera.
În acest mod am putut manevra mai facil telefonul şi, după câteva încercări, am reuşit să imortalizez cadrele de mai jos. Trebuie menţionat că toate fotografiile păstrează aspectul lor original. Am aplicat pe fiecare mici corecţii de luminozitate, contrast, saturaţie şi sharp.
     Smartphone-ul folosit a fost un Lenovo C2 Power, despre care v-am povestit pe îndelete într-un review postat tot aici, iar lupa am luat-o de la o lanternă ca asta. Nu am folosit vreo setare specială pentru că nici nu îmi permitea aplicaţia originală a camerei, însă cred că unele setări manuale m-ar fi ajutat, mai ales nişte timpi de expunere mai scurţi. De asemeni, nu am folosit nici o soluţie de stabilizare (nici măcar din telefon, pentru că nu avea), dar pentru rezultate optime recomand folosirea fie a unui mini-trepied pentru smartphone, fie chiar a unui selfie-stick.
Spor la fotografiat şi, neapărat, lasă într-un comentariu, un link cu ce ai reuşit tu.

    


Așa arată un macro nativ (fără lupă) cu Lenovo C2 Power