marți, 18 iulie 2017

Hello Moto ... Z !

De Motorola am auzit prima dată în liceu, prin '95-'96, când România era cuprinsă de febra comunicațiilor mobile, iar Motorola era printre principalii jucători de pe piață; până la urmă ei lansau primul telefon mobil cu mai bine de 20 de ani în urmă, în 1973.
Un model emblematic din aceea perioadă (anii '90) a fost fără îndoială StarTAC, pe care chiar mi l-am cumpărat la un moment dat, după mulți ani de la lansare, doar pentru că mi-am dorit să am unul. La scurtă vreme am cumpărat de la cineva un pager, tot Motorola, pe care, din cauza faptului că la noi a trecut prea repede vremea acestui tip de comunicații, l-am folosit pe post de ceas deșteptător.
Apropiindu-mă de prezent, în era smartphone-urilor, am văzut în Motorola un brand care și-a menținut poziția din piață cu device-uri originale, care au atras atenția.
Între timp Motorola și-a schimbat proprietarii, trecând sub tutela Google în 2011, iar din 2014 aflându-se în proprietatea companiei chineze Lenovo.
Cu toate că Lenovo are divizia proprie de smartphone-uri, compania a anunțat că vrea să păstreze identitatea Motorola și chiar să crească populariatea smartphone-urilor vândute sub conceptul/brandul Lenovo Moto.
Evident că fiecare smartphone/device e interesant și unic în felul său, însă, pentru mine, Moto Z a reprezentat un punct de referință. Specificațiile și oportunitățile pe care le oferă m-au făcut să mi-l doresc măcar pentru test. Asta s-a întâmplat cu sprijinul Lenovo România de la care am primit un Moto Z însoțit de mod-urile Hasselblad TrueZoom, JBL SoundBoost și InstaShare Projector.
Timp de aproape o lună am testat atat smartphone-ul cât și mod-urile, iar aspectul care m-a interesat cel mai mult a fost cel legat de fotografie.
Primul contact cu Moto Z a fost wow la propriu, având  senzația că țin în mână un ”display cu butoane” și asta datorită faptului că e foarte subțire (cel mai subțire smartphone premium din lume). Evident că după ce i-am pus bumper-ul și capacul de protecție de pe spate, n-am mai avut această senzație, simțindu-l aproape ca un smartphone normal din clasa sa.
Dar, hai să trecem la detalii :

Despre aspectul exterior am vorbit în parte, însă trebuie să mai adaug că Moto Z are o carcasă unibody cu înveliș metalic (inox+aluminiu) cu un finisaj premium, ce ”îmbracă” un display AMOLED generos  de 5.5” cu o rezoluție la fel de generoasă - 1440p (2560x1440 pixeli). După cum aflăm din descrierea de pe site-ul Lenovo România, carcasa lui Moto Z este realizată din aluminiu utilizat în industria militară și din oțel inoxidabil, ceea ce îl face foarte plăcut la atingere, dar și foarte ușor (136Gr). Atunci când îl ții în mână, doar dimensiunile îl trădează, pentru că, altfel, abia simți că îl ai.

 Tot la exterior nu ai cum să ratezi camera principală (posterioară), care n-a mai putut fi încorporată în carcasă datorită dimensiunilor (atât ale camerei cât și ale dispozitivului). Dar acest aspect nu cred că trebui considerat un minus, mai ales că sunt smartphone-uri, chiar din aceeași clasă, dar cu ceva milimetri în plus la grosime, care au, de asemenea camerele posterioare ieșite în afara liniei carcasei. La Moto Z, aplicarea unuia din capacele posterioare disponibile, aduce totul la același nivel.
Tot pe spate, sub cameră, se observă logo-ul Moto, iar în partea de jos sunt poziționați conectorii pentru Moto mods și unul din cele patru microfoane cu care este dotat Moto Z. Pe toată partea posterioară se află un suport magnetic, care ajută la o bună fixare a modurilor sau capacelor de protecție.
Partea frontală este dominată de un înveliș de sticlă de tip Corning® Gorilla® Glass 4 în care își fac loc display-ul de 5.5”, apoi în partea de sus difuzorul, flancat în dreapta de camera frontală și led-ul acesteia în stânga, plus senzorii de proximitate și lumină ambientală. În partea de jos a display-ului este poziționat senzorul pentru amprentă, deasupra căruia se află inscripția moto,iar sub acesta descoperim alte 2 microfoane. Al 4-lea microfon îl regăsim pe rama superioară alături de slotul pentru SIM (nano) și cardul micro-SD (care suportă până la 2Tb).
Butoanele de volum  și power (care prezintă mici striații pentru a putea fi deosebit de celelalte) sunt amplasate în partea dreaptă a ramei laterale, iar în partea de jos se află portul USB-C. Cei care vor folosi căștile o vor putea face cu ajutorul adaptorului USB-C - jack 3.5mm inclus în pachet.

Acum hai să detaliem componentele principale.

Camera principală este cu siguranță cea care atrage atenția la Moto Z atât prin aspect cât și prin specificații. Fiind un flagship, Moto Z are și o cameră foto pe măsură - rezoluție de13 megapixeli, f1.8 diafragmă maximă, autofocus laser, blitz cu 2 led-uri color, stabilizare optică de imagine, întârziere zero la declanșare și video 4K(30fps) - asta ca să enumăr doar câteva dintre specificații. Din păcate camera principală a lui Moto Z nu suportă formatul RAW, însă acest format este disponibil odată ce se atașează mod-ul Hasselblad TrueZoom, despre care voi vorbi puțin mai târziu.
Există însă mod HDR (care poate fi selectat între Auto, Activat și Dezactivat) și un mod profesional, care permite utilizatorului să modifice, după preferințe, setări ale expunerii, ISO, balans de alb sau ale focusului.

Cel mai probabil, modul Auto va fi cel mai uzitat, pentru că, indiferent de condiții, camera lui Moto Z se va descurca onorabil și va furniza rezultate de apreciat, pentru că va alege în fiecare moment cel mai bun mod pentru condițiile de lumină existente. Și toate astea se petrec mai repede decât poți clipi.
Detaliile sunt foarte bune, cu mici pierderi în modul HDR, atât în condiții optime de lumină cât și in cele cu lumină scăzută. În astfel de situații (fotografii de noapte) camera va realiza 2 fotografii - cea mai bună fotografie și fotografia originală, iar rezultatele sunt, uneori, uluitoare. Se pare că nu întotdeuna dimensiunea senzorului contează, ci algoritmi cu care lucrează softul camerei.
Un dezavantaj al camerei lui Moto Z, din punctul meu de vedere, este că focusul în modul macro este limitat la o distanță ceva mai mare de subiect față de ce am mai testat până acum (Lenovo C2 Power de exemplu).Situația se regăsește, de altfel, și la Moto G5 Plus, despre care voi vorbi într-un post viitor. Dar, din nou, atașând mod-ul Hasselblad TrueZoom se rezolvă și acest inconvenient.
Moto Z sample
Sample full-size realizat cu Moto Z în modul auto.

Modul HDR recuperează unele detalii din zonele întunecate și cele cu lumină puternică, în funcție de cât de mare este diferența dintre acestea, și, de cele mai multe ori, furnizeză rezultate foarte bune. Este un mod pe care l-am folosit în special la peisaje, pentru că m-a scutit de mult timp alocat prelucrării ulterioare.
Moto Z HDR sample
HDR tras cu Moto Z
În modul profesional am fotografiat mai mult pentru a testa limitele ISO și pentru a încerca unele expuneri lungi. Cu expunerile lungi nu prea mi-a iesșit pentru că softul camerei lui Moto Z permite o expunere maximă de 1/2 secunde, care nu ajută prea mult noaptea chiar ridicând ISO la valoarea maximă, dar compensează cu expunerea minimă de 1/6000.
Moto Z with Hasselblad TrueZoom long exposure sample
Expunere de 4 secunde trasă cu Moto Z și Hasselblad TrueZoom
Modul Panoramic (panoramă) permite utilizatorului să capteze imagini de acest fel în orice direcție sus, jos, stânga, dreapta. Fotografiile realizate în acest mod mi s-au părut foarte reușite, cu detalii și tonuri bune. Am remarcat mici probleme la îmbinarea unor elemente din cadru, dar cred că sunt lucruri normale la acest gen de fotografie, mai ales când nu se respectă perfect linia indicată de aplicația camerei.

Moto Z Panorama Sample

Nici la capitolul video, Moto Z nu dezamăgește, putând filma la o rezoluție maximă de 3840x2160 (4K UHD) 30 fps sau Full HD la 60fps, inclusiv în modul HDR. De asemeni există mod dedicat slow-motion, însă rezoluția scade la 720p, dar cu 120 fps. În cadrul acestui mod se poate alege porțiunea din filmare care să fie redată cu încetinitorul (probabil la 30fps).

Camera frontală, deși are mai puțin de jumătate din pixelii celei principale (5MP) , reușește să ofere rezultate de apreciat în orice condiții de lumină, avân o deschidere maximă a diafragmei de f2.2. Chiar dacă Moto Z are blitz led și pentru camera frontală, acesta va fi folosit doar în condiții extreme, poate și pentru că ISO-ul poate fi ridicat până la valoarea de 3200 (cu rezultate acceptabile).
Și la această cameră regăsim aproape aceleași moduri ca și la camera principală, mai puțin modul panoramic, plus, evident, beauty mode. Unghiul de cuprindere este larg, așa că rar vei avea nevoie de un selfie-stick pentru o poză de grup.
Detaliile camerei frontale (cu beauty mode dezactivat) le situez peste media segmentului și chiar peste mulți dintre concurenții direcți ai lui Moto Z.
Filmările se pot face la o rezoluție maximă Full HD (1080p) și 30 fps sau 720p pentru slow-motion.
Ca să vezi cât de bună e camera frontală a unui telefon, arată-i o fotografie făcută cu el unei femei. Pentru că femeile sunt cei mai buni critici la acest capitol, iar Moto Z a fost apreciat în unanimitate atât de soția mea cât și de către colegele mele.

Bun ... am văzut că Moto Z face fotografii frumoase, dar haideți să vă spun câteva lucruri și despre display, cel pe care examinăm fotografiile, fie personale, fie cele de pe rețelele de socializare. Când am pus mâna prima dată pe un Moto Z (înainte să îl primesc pe cel de test) am avut senzația că display-ul este de tip IPS, datorită culorilor naturale și contrastului redus. Dar nu e așa, Moto Z este dotat cu un display AMOLED de 5.5”cu o rezoluție Quad HD de 2560x1440 pixeli, rezultân astfel o densitate de 535 ppi. Poate că nu are culori la fel de vibrante și contrast atât de puternic ca alte smartphone-uri din categoria sa care au un panel AMOLED, dar, din punctul meu de vedere, display-ul lui Moto Z este unul corect, mai ales pentru cei care vor să vadă fotografiile cât mai aproape de realitate.

Luminozitatea este suficient de puternică pentru zilele însorite, iar albul și negrul sunt redate corect. Pentru cei care vor culori mai saturate și contrast mai ridicat există un mod de culoare intens, care poate fi activat din setări.
Protecția display-ului este asigurată, după cum spuneam, de un strat Gorilla Glass 4, iar în test-ul multi-touch Moto Z a arătat că poate suporta maxim 10 atingeri simultane ale ecranului.

Despre baterie  nu vă pot spune mare lucru pentru că în perioada de test am folosit Moto Z exclusiv pentru fotografii, time-lapse-uri, prelucrare foto și social-media. Adică intensiv. Asta a determinat ca uneori telefonul să nu apuce o zi întreagă între încărcări. Totuși cei 2600 mAh ai bateriei (nedetașabilă) sunt suficienți pentru o zi de utilizare obișnuită, iar atunci când rămâi fără baterie într-un moment important, funcția Turbo-Power ajută la o încărcare de doar 15 minute care prelungește durata de utilizare cu până la 6 ore. Oricum, o încărcare completă durează puțin peste o oră, așa că nu cred că vor fi probleme din punctul ăsta de vedere. Evident că există mod de economisire al energiei pentru situațiile când priza sau un încărcător nu sunt la îndemână. Apropos de încărcător - acesta este dintr-o singură bucată, fără cablu detașabil, ceea ce presupune achiziționarea separată a unui cablu de date (USB-C), acesta nefiind inclus în pachet.

Segmentul hardware s-ar putea să nu atragă atenția la prima vedere, însă după o examinare amănunțită vei observa că Moto Z este în top în ceea ce privește performanțele. Procesorul

Qualcomm® Snapdragon™ 820 cu „doar” 4 nuclee i-ar putea face pe mulți să creadă că acest device este depășit sau că are performanțe sub cele ale competitorilor, însă testele realizate cu aplicațiile de benchmark au demonstrat contrariul.


Cei 4Gb de RAM LPDDR4, spațiul de stocare de 32 Gb, sistemul de operare Android 7.0 și multitudinea de senzori, fac din Moto Z un smartphone de utilizat în orice situație și cu orice ocazie.
Trebuie să recunosc că nu sunt un împătimit al jocurilor sau al detaliilor tehnice, dar chiar și așa am observat că Moto Z se mișcă foarte fluent, iar situațiile în care a fost nevoie de resurse, device-ul nu a avut nici o problemă, răspunzând foarte rapid. Și aici vorbesc de editări video sau foto, salvări de fișiere mari, etc.
Pentru cei pasionați de statistici, mai jos sunt câteva capturi de ecran cu rezultatele din testele de benchmark.



Conectivitatea wireless a lui Moto Z include tot ce ai nevoie de la un smartphone actual (4G, Bluetooth 4.1, Wi-Fi 802.11 a/b/g/n (2.4 GHz + 5 GHz), NFC, GPS, Radio FM). Din experiența personală de utilizare cu Moto Z, nu am întâmpinat nici o problemă la acest capitol, semnalul wireless fiind bun și stabil, conexiunea bluetooth ușor de realizat, iar semnalul GPS foarte bun (locația era fixată instantaneu afară, și în maxim 2-3 secunde în interior - cu suport A-GPS. NFC-ul nu l-am testat pentru că nu am avut un alt dispozitiv compatibil la îndemână.

Despre apeluri nu pot să spun mare lucru pentru că, după cum spuneam, am folosit acest smartphone în mare parte pentru aplicații multimedia. Totuși am efectuat câteva apeluri utilizând Facebook Messenger, iar calitatea lor mi s-a părut foarte bună. Moto Z folosește carduri nano-sim (dual-sim), care încap în același sertar cu cardul micro-sd. Sertarul respectiv este poziționat în partea superioară a ramei laterale și poate fi scos cu ajutorul cheiței incluse în pachet.

Sunetul atât pentru apeluri cât și pentru alte surse este redat prin același difuzor frontal, poziționat deasupra display-ului. Muzica redată prin el are un nivel suficient de ridicat, păstrându-și calitatea chiar și la volum maxim. Totuși, odată atașat mod-ul JBL SoundBoost, vei uita de calitățile acestui difuzor.

Pachetul de accesorii din cutia lui Moto Z este unul destul de bogat, incluzând accesoriile indispensabile utilizării - încărcător de rețea USB-C compatibil Turbo Charghing cu un cablu foarte lung, cheița pentru sertarul SIM/micro-SD cu un design ce te duce cu gândul la o cheie auto, căști (care deși au jack de 3.5mm se pot conecta cu ajutorul adaptorului jack-usb-c inclus). Pe lângă acestea, în pachet vei găsi și un bumper din plastic transparent și un capac de protecție pentru spate. Din păcate, după cum aminteam și mai devreme, lipsește un cablu de date, care, însă poate fi achiziționat separat sau se poate alege varianta achiziționării unui adaptor usb-c - micro-usb.

Ei și dacă vorbim de accesorii, nu putem să le ratăm pe cele opționale (teoretic), dar de nelipsit din punctul meu de vedere. Este vorba de mod-urile la care am făcut referire mai sus și care mi s-au părut senzaționale.

Moto Z close-up sample

Inițial am solicitat doar mod-ul HasselBlad TrueZoom, însă ulterior m-am gândit că n-ar strica să le testez și pe celelalte. Și bine am făcut!
De departe cel mai folosit a fost TrueZoom-ul, pentru că, până la urmă ăsta a fost și motivul pentru care mi-am dorit să testez Moto Z-ul. Spuneam mai sus că este o alternativă pentru cei care vor mai mult de la camera principală a smartphone-ului, iar acum vă spun și de ce.
În primul rând pentru zoom-ul optic de 10X provenit de la un producător de top.
Apoi pentru posibilitatea de a salva fotografiile și în formatul brut (raw), care oferă infinit mai multe posibilități la post-procesare.
Practic mod-ul de la Hasselblad folosește senzorul camerei foto a lui Moto Z, dar la o rezoluție ușor redusă (12 megapixeli), venind, în schimb, cu aplicație proprie pentru fotografii și video și, evident, avantaje și dezavantaje. 2 dintre avantaje le-am enumerat mai devreme; altele ar fi timpul mai lung de expunere (4 secunde vs 1/2 secunde la Moto Z), detalii mai bune în fotografii indiferent de iso, blitz puternic cu xenon și distanță mai mică pentru macro. Mi-a plăcut foarte mult cum lucrează procesorul de imagine al acestui mod, de cele mai multe ori oferind imagini peste așteptări, foarte aproape de cele ale unei compacte premium sau chiar DSLR. De altfel, la editarea RAW-urilor îți dai seama cel mai bine de acest lucru. Deși, la cât de bine arată jpeg-urile, mai că nu-ți vine să folosești și acest format. E clar că orice format ai alege, vei avea nevoie de o post-procesare - sumară sau intensă, după caz, pentru a-ți pune amprenta asupra imaginii, mai ales dacă aceasta va ajunge online.
Reversul medaliei ]n cazul acestui mod este faptul că, odată atașat, poți filma doar la rezoluție Full HD (1080p), iar fișierele raw au o vignetare pronunțată în colțuri la focala minimă plus o distorsionare a liniei orizontului. În fișierele jpeg nu se vor regăsi aceste inconveniente. Totuși ele pot fi corectate manual în post-procesare.
Per total, am fost destul de mulțumit de rezultatele obținute cu mod-ul TrueZoom, care a suplinit cu brio DSLR-ul. Într-adevăr raw-urile au un zgomot pronunțat mai ales la valori mici și mai ales segmentul chroma noise (ca reper, aș putea compara ISO 200 dela TruZoom cu ISO 1600 de la Nikon D90), dar cred că este un lucru firesc având în vedere dimensiunea redusă a senzorului. În schimb detaliile sunt în cele mai multe cazuri foarte bune. În orice caz, odată ce te obișnuiești cu particularitățile acestor fișiere, îți va fi ușor să scoți tot ce e mai bun din ele la post-procesare. Apropos de asta, eu am folosit Photoshop CC și, în afară de faptul că nu am găsit suport pentru corecția automată a distorsiunilor, aberațiilor cromatice, vignetării, nu am avut nici o problemă.
Un lucru demn de menționat este faptul că acest mod vine însoțit în pachet de o husă de transport dintr-un material semidur cu textură ușor catifelată, în care pot încăpea fie doar mod-ul fie mod-ul atașat la Moto Z.
Sunt voci care spun că și-ar fi dorit ca acest mod să fi avut un senzor (propriu) de dimensiuni mai mari, chiar dacă asta ar fi însemnat ca zoom-ul să nu mai fie atât de generos.

Moto Z with Hasselblad True Zoom sample


Următorul mod cel mai folosit din cele primite alături de Moto Z, a fost JBL SoundBoost. Mă așteptam să sune altfel față de ce am mai testat până acum și, evident, față de difuzorul integrat al telefonului, dar nu mă așteptam ca acest mod să sune chiar așa de bine, cu un sunet stereo foarte bine definit și puternic pentru dimensiunile sale. Ca să vă faceți o idee, cei 6Wati(2x3) ai lui SoundBoost sunt suficienți pentru o mică petrecere în casă sau pentru a vă face vecinii să vă bată în țeavă sau la ușă. Frecvențele sunt redate destul de echilibrat cu un accent pe înalte și bass.
Spre deosebire de TrueZoom, acest mod are acumulator propriu de 1000mAh și se poate încărca fie atașat la smartphone (când acesta este conectat la o sursă de încărcare), fie direct prin portul propriu USB-C.
Autonomia sa este de până la 10 ore și poate „împrumuta” din energia sa și lui Moto Z la nevoie.



Proiectorul Moto InstaShare s-a bucurat și el de apreciere, mai ales din partea fiicei mele, care a fost foarte bucuroasă să își vadă personajele preferate pe perete. Și eu am fost încântat de ceea ce se vedea pe perete atunci când „răsfoiam” printre fotografiile realizate cu Moto Z și Hasselblad TrueZoom sau când urmăream diverse clipuri de pe youtube. Deși are o rezoluție de numai 854x480 pixeli (480p), imaginile proiectate nu mi-au dat niciodată senzația că duc lipsă de claritate sau detalii. Dimensiunile proiecției sunt în strânsă legătură cu distanța de la care sunt proiectate, însă cu cât distanța este mai mare cu atât luminozitatea va fi mai scăzută. Oricum de cele mai multe ori peretele pe care se proiecta se dovedea insuficient pentru proiecție în măsura în care se proiecta dinspre peretel opus. Cu InstaShare-ul poziționat undeva la jumătatea camerei, imaginea acoperea aproape întreg peretele și cee ce mi s-a părut foarte tare este faptul că proiectorul autoregla aspectul imaginii astfel încât să vezi mereu un dreptunghi și nu un trapez.
Și acest mod are acumulator propriu de 1100mAh, însă cu o autonomie de până la 60 de minute, de înțeles având în vedere consumul mare de energie de care are nevoie lampa proiectorului. De altfel cred că este și o măsură de protecție a acestei lămpi, care, deși este răcită cu ajutorul unui ventilator inclus în mod, degajă destul de multă căldură în condițiile unor proiecții îndelungate.
Încărcarea se face, ca și la SoundBoost, fie prin telefon, fie prin portul propriu USB-C.
Mod-ul are un buton de pornire/oprire și o rotiță cu ajutorul cărei se reglează claritatea imagii, ambele poziționate de-o parte și de alta a lentilei proiectorului.
N-am apucat să văd nici un film cu el, însă am văzut o bucată din meciul România-Polonia și am fost plăcut impresionat de calitatea imaginii. Mi-ar fi plăcut ca mod-ul JBL să fi avut și modul Bluetooth, astfel încât să poată fi conectat la telefon și în acest mod, facând împreună cu proiectorul o echipă redutabilă, capabilă să creeze o experiență multimedia unică.


Pe lângă aceste mod-uri, mai există, cel puțin oficial, Incipio offGRID Power Pack, practic o baterie suplimentară pentru Moto Z, Moto Z Play sau Moto Z Force, cu o capacitate de 2220 mAh și opțiune de încărcare wireless. Conform producătorului acest mod poate prelungi autonomia telefonului la care este atașat cu până la 22 de ore.
În albumul de pe Flickr veți găsi mai multe fotografii realizate atât cu Moto Z cât și cu mod-ul Hasselblad, plus un test ISO cu cele 2.
Lenovo Moto Z

De asemeni, în link-ul acesta veți regăsi majoritatea fotografiilor și clipurilor video postate pe contul personal de Facebook pe durata testului.

Prețuri
La momentul publicării acestu review, Moto Z costa sub 2000 de lei la Altex.
Tot acolo, Moto Z și JBL Sound Boost pot fi achiziționate împreună pentru 2006 lei.
Cel mai accesibil dintre moduri - JBL Sound Boost poate fi achiziționat cu 229 lei, iar mod-ul Hasselblad a fost disponibil la prețul promoționla de 799 lei, însă stocul era epuizat. Era disponibil la eMag în stoc limitat la 1129 lei. Modulul Insta-Share costa și el undeva în jur de 1200 lei, așadar prețuri destul de tentante având în vedere că, la lansare, acestea erau mult mai mari.


Concluzii
Moto Z a fost primul device de la Motorola pe care am pus mâna după o lungă perioadă de timp și asta pentru că, după cum aminteam la început, specificațiile și modularitatea sa m-au făcut să-mi doresc foarte mult să îl testez.
Este evident că majoritatea smartphone-urilor din ultima perioadă au camere foto și specificații bune, dar e la fel de evident că Moto Z vrea să stabilească noi standarde în domeniu (dacă nu a făcut-o deja) fie direct, fie prin intermediul mod-urilor.
Pe mine m-a convins de capacitățile sale suficient încât să îl pun cu prioritate în whislist, iar dacă și pe voi v-a convins fie direct, fie prin intermediul acestui review, aștept să îmi împărtășiți părerea voastră în comentarii.
Dacă ar fi să mă gândesc repede la ce-i lipsește lui Moto Z, aș zice led-ul pentru notificări, dar nu cred că ăsta poate fi considerat un minus, în condițiile în care smartphone-ul are o sumedenie de gesturi prin care poți avea acces rapid la toate lucrurrile importante. I-ar mai lipsi, poate, rezistența la apă, însă, la dimensiunile sale, cred că ar fi fost greu de realizat și, până la urmă, poate fi un aspect care nu interesează pe toată lumea.
Oricum Lenovo pregătește noi surprize în viitorul apropiat, despre care veți afla detalii, în curând aici.
Până atunci spor la fotografiat și concedii plăcute!

marți, 20 iunie 2017

Povestea unui premiu cu bătaie lungă

Narcisa a știut mereu să îmi ofere cadouri inspirate. Unele dintre ele au avut legătură cu pasiunea pentru fotografie. Spre exemplu, la o aniversare a ”complotat” cu fratele meu și mi-a cumpărat un aparat foto pe film, cam de aceeași vârstă cu mine, iar  în alt an și-a făcut timp și a mers cu mine pe coclauri ca să admirăm și să fotografiem apusul.
De la acea ”ieșire” datează și fotografia de mai jos (mai precis de aproape 4 ani), pe care anul acesta m-am gândit să o înscriu la concursul de pe Nikonisti intitulat România prin ochii tăi, având ca tematică Flora României.
Deși este o fotografie pe care o apreciez foarte mult (și nu numai eu), experiența concursurilor foto din țară m-a făcut să fiu rezervat în privința șanselor de a câștiga vreun premiu la acest concurs. Însă, zilele trecute, accesând pagina concursului, am avut surpriza să mă regăsesc printre câștigători (locul III).
Și uite așa cadoul de acum 4 ani a fost completat cu premiul de acum. Tare, nu ? :)



joi, 15 iunie 2017

Nikon D7500 - primele sample-uri

Despre Nikon D7500 am auzit prima dată în urmă cu aproximativ o lună. Din denumire, mi-am dat seama că e vorba de un nou DSLR în format DX (APS-C), gândindu-mă că este un update al lui D7200 şi atât.
Dar nu este aşa, D7500 fiind echipat cu un senzor nou, de 20.9 Megapixeli, capabil să "ducă" până la ISO 1.638.400 (Hi5). Desigur imaginile trase la o asemenea sensibilitate sunt aproape inutilizabile, dar, analizând sample-urile de studio publicate de ePhotozine, pot spune că D7500 oferă rezultate remarcabile, furnizând imagini utilizabile până la ISO 204.800 (Hi2), ceea ce până acum 2-3 ani abia puteai obţine de la un DSLR cu senzor Full-Frame.
Luând în considerare şi celelalte specificaţii(video 4K, rafală de 8fps, etc), nu pot decât să prevăd lucruri bune pentru D7500. Îl aştept la test, iar când va ajunge vom povesti mai multe.
Se pare că prinde contur ceea ce îmi spunea un prieten în urmă cu ceva vreme - în viitor bătălia nu se va mai da pentru megapixeli, ci pentru valori ISO cât mai mari.
Tu ce părere ai despre Nikon D7500?

vineri, 28 aprilie 2017

Lenovo C2 Power - un smartphone cu Vibe pozitiv

Cred că pentru toată lumea Lenovo nu mai înseamnă de mult doar laptopuri și unități de calcul.
De câțiva ani buni Lenovo se identifică și cu unele dintre cele mai interesante smartphone-uri și tablete, câteva chiar emblematice pentru segmentul din care face parte. Și aici îmi vin în minte smartphone-uri ca Vibe X2 sau tabletele din seria Yoga.
M-am gândit să scriu acest review tocmai pentru a-i ajuta pe cei aflați în căutarea unui smartphone corect, la un preț decent. Vorbim, desigur, după cum spune și titlul, de Lenovo Vibe C2 Power.
Primul contact cu un smartphone Lenovo a fost atunci când o prietenă de familie și-a cumpărat un Vibe X2, care mi s-a părut foarte interesant, de care persoana respectivă a fost foarte mulțumită.
De vreo 2 săptămâni am intrat în posesia unui C2 Power, cumpărat de la Flanco. Vă spun mai târziu și de ce de la ei. Mai întâi, haideți să vă spun ce m-a determinat să aleg acest model de Lenovo :
- display-ul, un IPS de calitate (5 inchi, HD) m-a dus cu gândul la un iPhone. Și asta mai ales datorită aspectului dar și a dispunerii meniului (stil iOS);
- camera foto principală (spate), care în pozele de test m-a impresionat;
- specificațiile tehnice (2 Gb RAM, 16 GB ROM, dual-sim, 4G, etc)
- bateria de 3500 mAh, care, teoretic, i-ar asigura o autonomie mai mare.
- accesoriile incluse

Și acum, să intrăm în detalii :

Aspectul
C2 Power (K10a40) are un aspect exterior destul de comun, dar plăcut totodată, nu este la fel de fin ca modelele high-end, însă își reprezintă corect segementul din care face parte. Pe partea frontală găsim sus difuzorul pentru convorbiri, camera frontală, led-ul pentru notificări și senzorii de lumină ambientală și proximitate. În partea de jos se află tastele capacitive neluminate, conturate cu argintiu mat. Pe această parte nu găsești nici un indiciu legat de marcă sau model, însă pe spate lucrurile se schimbă, pentru că pe capac vei vedea, sub led-ul camerei foto logo-ul Lenovo.
Apropos de capacul posterior - acesta prezintă o textură fină menită să sporească aderența telefonului atunci când este ținut în mână. Dar acest aspect este aproape anulat de capacul de protecție din pachet care are un finisaj fără textură ce îl va face alunecos pe anumite suprafețe. Ținut în mână nu mi s-a părut să aibă vreo problemă din acest punct de vedere.
Rămânem la partea posterioară, acolo unde, pe lângă logo-ul producătorului, întâlnim camera foto principală (cu o deschidere destul de mare) însoțită de un blitz led, iar deasupra camerei, în partea dreaptă, se află microfonul secundar, folosit pentru atenuarea zgomotului de fond. În partea de jos a capacului se află decupajul pentru difuzor (da, este doar unul, în ciuda aparențelor).
Partea de conectivitate clasică este minimalistă, Lenovo alegând să doteze C2 Power doar cu portul micro-usb (pentru încărcare și transfer de date), situat în partea inferioară pe mijloc și portul pentru căști (incluse în pachet), situat în partea superioară, de asemeni pe mijloc. Tot în partea inferioară pe ramă este poziționat și microfonul principal.

Display-ul 
... este, după cum spuneam, unul care atrage atenția, fiind unul din cele mai bune IPS-uri pe care le-am văzut pentru acest segment.  Deși vorbim de o rezoluție HD (1280/720) Lenovo C2 Power oferă o experiență plăcută de fiecare dată când e utilizat, având culori suficient de saturate și naturale, contrast bun, dar și o claritate peste medie. Comparat cu un AMOLED, la început am avut senzația că are o ușoară tentă albastră (pe alb), însă, pe măsură ce m-am acomodat nu am mai avut această senzație. De altfel, dacă nu ești mulțumit de culori, contrast sau claritate le poți ajusta din Setări/Afișaj/Mira Vision. Luminozitatea este suficientă pentru utilizarea în zilele însorite.
În momentul cumpărării am testat mai multe modele de la producători diferiți, iar display-ul de la C2 Power mi-a plăcut cel mai mult. De altfel cam tot ce am văzut de la Lenovo mi-a plăcut la acest capitol.
Dacă am vorbit despre display, nu pot să nu vorbesc și despre touch-screen. Despre acesta n-am găsit încă nici o referință legată de felul sticlei. Dar din experiența personală pot spune că aceasta nu se zgârie foarte ușor. Totuși vă recomand să aplicați măcar folia de protecție din pachet, dacă nu chiar una de tip tempered-glass. Per total, touch-ul mi s-a părut destul de sensibil, având uneori rateuri la colțuri. În testul pentru multi-touch, am descoperit că suportă 5 degete simultan, suficiente, zic eu pentru aplicațiile uzuale.


Camerele Foto
... sunt și ele peste media segmentului din punctul meu de vedere.
Mai ales camera principală, cu o rezoluție de 8 megapixeli în format 4:3, respectiv 6 megapixeli în format 16:9 (full-screen) a demonstrat în teste că are culori și detalii bune, cu o compresie moderată, în aproape toate situațiile de fotografiere. Evident, cele mai bune rezultate se obțim în lumină bună, dar nici în lumină slabă nu m-a dezamăgit. Contează foarte mult cum fotografiezi și la ce te raportezi. În testele pentru ISO, am fost mulțumit de rezultate, granulația fiind asemănătoare cu cea a unei camere foto. Dacă ar fi să mă raportez la un DSLR (Nikon D90 de ex), aș putea spune că o fotografie la ISO 1600 făcută cu C2 Power are aproximativ aceeași granulație și aspect cu una făcută cu D90 la ISO 6400. Dar, evident vorbim de un senzor de dimensiuni reduse versus unul de vreo 10 ori mai mare. Apropos de senzorul camerei principale; se pare că acesta este unul SONY, ceea ce explică rezultatele bune ale camerei foto.
Efectele disponibile pentru fotografiere nu sunt foarte multe, astfel că, dacă vrei să fotografiezi altfel poți alege dintre : HDR mode (disponibil în ecranul principal al aplicației pentru cameră), panorama și efecte de culoare (selectabile dintr-un sub-meniu al aceleiași aplicații).
Am testat modul HDR în zile însorite și am fost mulțumit în general de rezultate, recuperând bine detaliile atât din zonele întunecate cât și din cele supra-expuse. Tot despre HDR pot spune că da o tentă albăstruie fotografiilor (comparabil cu aceleași fotografii realizate în modul standard).
Un minus al lui C2 Power este faptul că Lenovo a ales să „îl lase” să filmeze doar HD (1280x720). Pentru asta trebuie selectată din meniul camerei calitatea maximă (fin), pentru că default va fi setată la rezoluție VGA (640x480) (înalt). Detaliile nu sunt la fel de plăcute ca cele din fotografii, dar sunt mai bune față de cele ale unor smartphone-uri din clasa de preț.
Stabilizarea de imagine ajută în situațiile în care nu avem lumină suficientă, însă atunci trebuie să avem mâini destul de ferme. Am reușit să obțin imagini de noapte sau fotografiate în condiții de lumină slabă cu rezultate bune (găsiți mai jos exemple). Evident că blitz-ul e de preferat atunci când nu avem lumină suficientă, dar trebuie ținut cont de faptul că raza lui de acoperire nu este foarte mare.
Camera frontală are 5 megapixeli în format 4:3 și 4 megapixeli în format 16:9 (ecran complet).
Selfie-urile ies destul de bine, cu sau fără beauty mode, având o compresie redusă, culori și detalii plăcute. În „beauty mode” se poate selecta intensitatea „înfrumusețării” dintr-un slider cu 7 trepte. Tot camera frontală are un mod de recunoaștere al sexului și vârstei, plus mod de fotografiere automată la detectarea zâmbetului sau a unor gesturi. Pe mine aplicația camerei frontale m-a făcut mai tânăr de cele mai multe ori, dar n-a reușit să îmi recunoască zâmbetul decât dacă deschideam gura. În schimb la fetița mea declanșa de fiecare dată.
Dacă veți vrea să filmați cu camera frontală, o veți putea face doar la maxim 640x480 (VGA), ceea ce mi se pare ușor depășit. Dar, dacă ținem cont de destinația clipurilor filmate cu această cameră, nu cred că e o problemă foarte mare.

Crop 100% dintr-o fotografie facută cu C2 Power camera principală, fără procesare sau ajustări.
Mai multe fotografii de test găsiți aici : 
Lenovo Vibe C2 Power

Sample-uri video filmate în exterior și în interior :

Bateria
Faptul că acest model de smartphone are „în coadă” sintagma power, are legătură cu bateria, care are o capacitate de 3500 mAh. Cu toate astea, nu mi s-a părut că C2 Power are avea un interval mai lung între încărcări. Practic tot în fiecare seară va avea nevoie de încărcare, cel puțin din experiența personală, în condițiile unei utilizări normale (date/wi-fi non-stop, social media, internet, fotografii).

Procesor, RAM, ROM.
La acest capitol nu voi insista prea mult, pentru că nu sunt genul de utilizator care să aibă nevoie de super-specificații. În ciuda celor (doar) 4 nuclee de 1Ghz, C2 Power se mișcă fluent în majoritatea situațiilor, fiind cu siguranță ajutat de cei 2Gb de RAM (din care mai mereu rămân în jur de 500-900mb liberi). Ca să vă faceți o idee legată de performanțele sale, găsiți mai jos un print-screen cu rezultatul înregistrat într-un test cu Antutu Benchmark.
Cei 16 Gb alocați memoriei interne îi consider arhisuficienți pentru fotografii, clipuri, muzică și orice altceva îți dorești să păstrezi în telefon. Iar dacă vei umple memoria internă, vei putea pune oricând un card micro-SD de până la 32 Gb și asta fără să renunți la folosirea vreunui SIM, pentru că are slot dedicat.
Mai jos scorul înregistrat în Antutu și poziția în clasament.




Conectivitate wireless
Lenovo Vibe C2 Power este dotat cu minimul de conectivitate necesară majorității utilizatorilor : Wi-Fi 802.11 b/g/n, Bluetooth 4.0, GPS cu A-GPS, Radio FM.
Din experiența personală, vă pot spune că nu am întâmpinat probleme cu niciuna dintre aceste conexiuni, fiind mulțumit atât de semnalul wi-fi cât și de fixarea locației prin GPS (atât în interior cât și în exterior). Transferurile prin Bluetooth s-au realizat, de asemeni, fără probleme. Aplicația de radio asigură o recepție bună, chiar și în interior, iar sunetul redat este destul de echilibrat, cu înalte ceva mai pronunțate, aspect pe care îl vei observa și atunci când vei asculta muzică de pe Youtube sau una din piesele favorite.

Apeluri & 4G
La efectuarea și primirea de apeluri nu am sesizat vreo problemă, auzind bine interlocutori și fiind auzit, de asemeni, bine. Telefonul suportă conexiune 4G pe ambele sloturi, însă numai pe una dintre cartele se pot activa datele 4G, cealaltă trecând automat în mod 2G, putând fi efectuate/primite apeluri de/pe ambele cartele. Mai precis, una dintre cartele poate fi folosită doar pentru apeluri, iar cealaltă pentru apeluri și date. Atenția însă la combinația de setări pentru cartele - dacă veți alege apelurile și datele de pe aceeași cartelă, cealaltă va fi scoasă din uz.
Dacă ai o cartelă Digi o vei putea folosi fără probleme în acest telefon, C2 Power suportând banda de frecvență în care operează furnizorul respectiv. Și dacă tot vorbim de cartele, trebuie să știi că acest smartphone suportă în ambele sloturi doar cartele micro-SIM.

Sunetul
... din difuzorul posterior mi s-a părut puternic și destul de clar. Ringtone-urile se aude bine, la fel și muzica. Despre sunetul din căști am vorbit deja puțin mai sus. Ar fi de adăugat faptul că am folosit alte căști decât cele din pachet (unele de cap), pentru o fidelitate mai bună.

Accesorii
La acest capitol, Lenovo stă foarte bine, alegând să pună în cutia lui C2 Power, pe lângă accesoriile indispensabile (alimentator de 2Ah, cablu de date, căști) și un capac de protecție din plastic transparent dur, plus o folie clasică de protecție. Aceste accesorii le consider un bonus și un aspect de luat în considerare, mai ales că te pot scuti de 30-50RON, având în vedere că vorbim despre accesorii de origine.

CONCLUZII

Lenovo Vibe C2 Power este, fără îndoială, un smartphone de luat în seamă, dacă nu chiar un best-buy pentru cei cu buget redus spre mediu, care au nevoie de un device corect, cu specificații și performanțe bune. În ceea ce mă privește, încă îl folosesc cu plăcere în fiecare zi și sunt în continuare încântat de calitatea fotografiilor și a display-ului. Evident că smartphone-ul are și minusurile sale, care pot fi ușor neglijabile :

- video doar HD și doar pe camera principală
- lipsa NFC (deși nu cred că sunt multe alternative în segmentul ăsta de preț care să aibă așa ceva)
- lipsa busolei (cumva specifică segmentului)
- bateria, care, în ciuda capacității ridicate, asigură o autonomie normală
- greutatea (155 grame) și dimensiunile (în special grosimea)
- led-ul pentru blitz nu este dintre cele mai puternice, însă, din nou, se încadrează în media clasei.

În încheiere, vă invit să-mi împărtășiți și voi din experiența utilizării lui C2 Power sau, după caz, să mă „bombardați” cu întrebări legate de acest smartphone.

V-am rămas dator cu detaliile despre achiziție. Am ales Flanco, pentru preț (549 în momentul achiziției, 499 la momentul scrierii acestui review), dar mai ales pentru amabilitatea băieților de la Flanco Suceava (Carrefour).

SONY A9 - primele sample-uri de la DPReview

Încă de la lansarea sa de săptămâna trecută, cel mai nou flagship de la SONY, A9, a stârnit interesul și curiozitatea întregii lumi fotografice.
Ieri, cei de la DPReview au publicat o serie bogată de fotografii de sport trase cu noul A9.
Rezultatele sunt remarcabile din punctul meu de vedere.
Seria completă este AICI .

joi, 23 martie 2017

Mixfader - DJ la purtător

   Încă de când am pus mâna pentru prima dată pe un pick-up, m-am îndrăgostit fără drept de apel de feeling și de sound. Așa că de câte ori am avut ocazia ca DJ, am mixat „pe plăci”, chiar dacă aveam câteva și acelea cu muzică de club mai veche. Mi-am promis chiar că o să îmi iau un pick-up cu care să mă „joc” din când în când acasă.
   N-am reușit să îmi iau pick-up încă, dar am descoperit zilele trecute o aplicație foarte tare, care mi-a mai potolit un pic setea de DJ-ală și de vinil în special.
   Aplicația se numește sugestiv Mixfader DJ - digital vinyl și este disponibilă atât pentru iOS cât și pentru android. În trecut am mai încercat alte aplicații asemănătoare (al căror nume îmi scapă acum), însă aceasta e de departe cea mai reușită. Ca dovadă, de aproape o săptămână o folosesc zilnic.
   Ce face Mixfader DJ ?
   Pe scurt, te ajută să faci scratch-uri „like a PRO” direct de pe telefon sau tabletă; iar pentru asta ai 2 sample-uri de beat plus 2 pack-uri de efecte pentru scratch incluse. Aplicația conține și efecte (Flanger, Reverb, Phaser etc) sau posibilitatea de a seta cue-uri sau loop-uri pe diverse pasaje de beat/efect. O poți personaliza după bunul plac din setări, poți regla volum și pitch individual pentru fiecare player (A și B), însă partea cea mai tare este că o poți folosi alături de un device care să ducă mixatul cât mai aproape de realitate - Mixfader, primul fader portabil wireless din lume. Practic este un fader ca cel pe care îl întâlnești la mixerele de dj, dar fără cabluri.
     Device-ul are un acumulator ce îi asigură o autonomie de aproximativ 20 de ore (se încarcă într-o oră) și se conectează la telefon, tabletă sau pc prin Bluetooth.
    Odată ce l-ai conectat, poate începe distracția, căci nimic nu te mai poate opri să faci scratch-uri sau să mixezi ca idoli tăi. Desigur că pentru asta trebuie ceva practică, iar dezvoltatorii aplicației chiar au inclus în ea câteva tutoriale video din care te poți inspira.
    Personal am folosit aplicația fără fader și, chiar și așa, mi-a plăcut foarte mult. Fader-ul are un preț decent pentru posibilitățile pe care le oferă - 129 $ pe site-ul producătorului sau aproximativ 570 ron pe Thomann.
    Detalii amănunțite despre Mixfader găsiți pe site-ul producătorului, iar clipuri demonstrative sunt din belșug pe Youtube.
    Să auzim de bine!



vineri, 17 martie 2017

Scurt review img Stage Line MD-4800 & MD-480

   După cum scriam într-un post anterior, pasiunea pentru muzică a apărut cu mult timp înainte de cea pentru fotografie. Mai precis, undeva prin 1994. De atunci am ascultat multă muzică redată pe diferite sisteme și suporturi, de la casetă la miniDisc sau mp3-player.
   Când vine vorba de ascultat muzică, primele lucruri la care te gândești sunt căștile și boxele. Pentru că astăzi am avut ocazia să testez o pereche de căști, m-am gândit că n-ar fi rău să vă împărtășesc și vouă din experiența cu ele.
   Așadar, vorbim despre img Stage Line MD-4800, o pereche de căști cu denumire pompoasă și cu specificații pe măsură. Ok, avem specificații bune, dar cum sună?
De asta am fost curios și eu, iar, pentru a mă edifica, le-am testat în diverse situații. Prima dată le-am conectat la telefon, de pe care am redat o piesă de pe Youtube. Prima impresie a fost una bună, iar la o comparție cu mai vechile MD-480, tot de la Stage Line, am sesizat mici diferențe.
   Le-am conectat apoi la amplificatorul de căști din radio și am ascultat în paralel câteva piesa de la radio și de pe Youtube. Ba chiar am făcut și o intervenție live cu ele (MD-4800). Trebuie să recunosc că nu prea m-am simțit confortabil cu ele, dar, poate, asta are legătură cu faptul că m-am obișnuit cu celelalte. La audițiile în paralel s-a simțit clar diferența dintre ele, în sensul că MD-4800 au un bass ușor mai pronunțat față de MD-480, dar partea de medii este undeva în spate, nefiind foarte bine definită. Înaltele mi s-au părut echilibrate. Nici stereofonia nu este foarte bine definită la aceste căști, dar asta contează mai puțin dacă le vei folosi mai ales în club/pub ca DJ. Până la urmă asta este și destinația pentru care Monacor/Stage Line au conceput MD-4800, lucru întărit de specificațiile producătorului.
    Tot din speficații aflăm că MD-4800 sunt dotate cu magneți de neodynium și driver de 50mm. Volumul este unul decent, ușor mai ridicat față de MD-480 (300mW vs 200mW), ceea ce iarași ajută un DJ. Și cablul fix de 3 metri este de ajutor unui DJ, la fel ca și design-ul și modularitatea căștilor, MD-4800 având cupe pivotatnte într-o singură direcție. Apropos de design ... ceva îmi aduce aminte de celebrele HDJ-1000 de la Pioneer.
    Deși am avut rezerve în ceea ce privește plierea pe cap și urechi, MD-4800 stau foarte bine pe cap, fiind realtiv ușoare și fixându-se destul de bine pe urechi, pentru o bună izolare față de zgomotul ambiental. Nu insist pe celelalte specificații pentru că sunt disponibile pe site-ul producătorului și pentru că m-am gândit că e mai important să aflați cum se aud.
    Ca și concluzie, aș spune despre MD-4800 că sunt o pereche de căști decente și chiar corecte pentru prețul lor (115 RON la prietenii de la Expert Music), fiind recomandate în special DJ-ilor mai noi sau mai vechi. Pot fi folosite și pentru audiție, dar detaliile nu vor surprinde.
    Pentru audiție și alte situații, recomand MD-480, căști de care sunt foarte mulțumit și acum (raport calitate-preț), după vreo 2 ani de folosire zilnică. Acestea au un sunet mai echilibrat, cu medii ce aduc sunetul „în față” și cu bass și înalte suficient de pronunțate ca să creeze o experiență audio plăcută. De asemeni,la MD-480 și stereofonia este mai pronunțată față de MD-4800. Un dezavantaj pentru MD-480 ar fi cablul de 1.2 metri fix, care în timp își pierde din elasticitate. Deși au cupele mai mici față de MD-4800 (cu driver tot din neodynium de 38mm), MD-480 izolează și ele destul de bine și se pliază confortabil pe cap, fiind sensibil mai ușoare (150 grame vs 255 grame MD-4800). În timp au cedat ornamentele laterale argintiu-satinate, iar îmbrăcămintea cadrului metalic (a benzii de cap) a crăpat în partea superioară pe interior. La fel s-a întâmplat și cu unul din padurile căștilor. Însă niciunul dintre aceste aspecte nu a afectat utilizarea lor.
     În loc de încheiere vă recomand cu căldură ca, atunci când vreți să vă cumpărați o pereche de căști mai scumpe sau mai ieftine, să căutați cât mai multe referințe despre ele și, în măsura posibilităților, să le testați înainte de a le cumpăra, pentru că cee ce place altuia, ție s-ar putea să nu-ți placă.
     Audiții plăcute și alegeri inspirate!