marți, 15 octombrie 2013

Dimineti pastorale - 2

Revin cu o postrae care are legatura cu ultimele 2 - cu una dintre ele prin tematica, iar cu cealalta prin tehnica.
S-a intamplat intr-o dimineata de inceput de august, cand m-am hotarat sa testez Nikon D7100 la un rasarit vazut de pe dealurile de la Ipotesti, Suceava. N-am avut noroc de nori, insa am avut noroc de o atmosfera placuta si de "personaje" interesante.
D7100 s-a descurcat admirabil si in aceasta situatie, evidentiindu-se printr-un Dynamic Range bun si detalii excelente (mai ales cand s-a folosit "sticla" de calitate). Totusi, diferentele cele mai mari (dincolo de specificatiile tehnice cunoscute) intre el si D90 (caci la el ma pot raporta deocamdata) s-au vazut mai ales la sensibilitati ISO ridicate, acolo unde D7100 se decurca foarte bine. Desigur ca sunt si alte multe avantaje pe care le are D7100, avantaje de care m-am convins si eu cand l-am testat, desi, trebuie sa recunosc, inainte sa fac asta, nu prea m-a dat pe spate. Dar acum, dupa ce l-am testat si butonat vreo 3 zile, pot spune ca este o camera foarte reusita, pe care mi-o doresc, alaturi de D600 - un aparat care, iarasi, m-a surprins placut.
Asa dupa cum scriam mai devreme (intr-un post anterior), inainte de D7100 a fost D5200, care, desi este cu o clasa mai jos (sau chiar o jumatate), impartaseste multe din avantajele fratelui mai mare (avand, se pare, acelasi senzor produs de Toshiba). De altfel, daca este sa nu luam dupa testele facute de cei de la DXOMark, cele doua camere au scoruri foarte apropiate, cu un usor avantaj in favoarea lui D5200. In practica, probabil ca nu se va simti acest avantaj, insa cu siguranta cei care vor alege D5200 in defavoarea lui D7100, nu vor regreta.
Totusi, pentru mine, ramane favorit D7100 datorita constructiei, robustetii, rezistentei la intemperii, micilor avantaje de ordin tehnic si a modului de utilizare foarte apropiat de cel cu care m-am obisnuit.
Cam astea ar fi concluziile mele despre D7100, pe acre le completez cu fotografiile de mai jos si din postul anterior. Astept parerire si intrebarile voastre.

Iata si 2 cadre la ISO mare :
ISO 2000, 20sec, F2,8, 10,5mm
 ISO 3200, 20sec, F2,8, 10,5mm
Nikon D7100 + 18-105 VR, Tamron 70-300 & Nikon 10,5 f2,8 Fisheye.

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Apusuri in oglinda

Anul trecut de ziua mea am avut ocazia sa fotografiez la Suceava Air Show cu cel mai performant DSLR la vremea respectiva -Nikon D4. Intamplator sau nu, si anul acesta am avut ocazia sa fotografiez, tot de ziua mea, cu un alt varf de gama. Numai ca, de data asta, a fost vorba de o alta clasa, o clasa in care D7100 de la Nikon pare sa fie lider in continuare. Cu aceasta camera in rucsac, alaturi de D90-ul meu si cateva obiective am pornit la vanatoare de apusuri pe malul lacului. Au fost 2 de fapt (lacuri) - Lacul Rosia (in apropiere de Cumparatura) si Lacul Icar (la marginea Sucevei), fiecare cu particularitatile lui. Rezultatetle sunt mai jos.
Asta este prima parte a experientei cu Nikon D7100, asa ca despre concluzii vom vorbi in postul urmator.

 

Nikon D7100 &  Nikon D90 + Nikkor AF-S 18-105 VR & Nikon AF 10.5 f2.8 Fisheye

marți, 1 octombrie 2013

Dimineti pastorale - 1

Daca pentru apus ati aflat deja (cred) care imi sunt cele mai la indemana destinatii (locatii), m-am gandit sa va aduc in atentie si una din destinatiile pe care le aleg frecvent pentru a fotografia rasaritul.
Este vorba de comuna Ipotesti, judetul Suceava, la marginea careia se mai pot intalni inca urme ale vietii rurale. Ca sa nu existe confuzii, comuna cu pricina este alta decat cea omonima din judetul Botosani, cunoscuta drept locul natal al "luceafarului" Mihai Eminescu. In acest post este vorba de comuna Ipotesti, cea care se invecineaza cu municipiul Suceava.
Aici am revenit la sfarsitul lunii iulie a acestui an si am avut sansa sa ma bucur de momente interesante. Soarele a intarziat un pic, fiind obturat de un plafon de nori postat chiar la linia orizontului, insa, odata depasit acest plafon, nimic nu l-a mai impiedicat sa-si imprastie lumina calda peste lunca raului Suceava dar si peste localitatile din jur.
E fascinant sa vezi cum lucrurile incep sa prinda viata odata cu aparitia Marelui Astru si cum toate (oameni si alte vietati) isi urmeaza firescul curs. De aceea merita facut efortul de a te trezi "cu noaptea-n cap" pentru a fi punctual la intalnirea cu un astfel de spectacol. Desigur nu te poti astepta sa intalnesti ceva comparabil cu ceea ce se intampla la munte, insa rasaritul are farmecul sau indiferent de unde il privesti sau il traiesti.

Cum a fost atunci (re)vedeti mai jos :


Nu ratati partea a 2-a!
Ca de obicei, share-urile sunt binevenite :D